nu am fost eu…

mie, celui prins între două milenii

nu am fost eu,
nici nu mai pot să fiu,
nu sunt nici liniște,
nu sunt nici focul viu,
nu am doar verde,
am negru, gri și alb,
nu sunt turn de cetate,
doar sentimentul cald.

nu am fost eu,
nici nu voiesc să stau,
nu sunt nici timpul,
nici lui nu pot să-i iau,
nu am doar pace,
am și furtuni, războaie,
nu sunt măcar nici vântul
ce salcia o-ndoaie.

nu am fost eu
nici nu mai vreau să știu,
nu sunt deșert,
dar nici meleag pustiu,
nu am doar lună,
am un cer, un soare,
nu sunt balsam,
doar rana ce nu doare.

nu am fost eu
și nici nu vreau să am,
nu sunt pădure,
nici chiar firavul ram,
nu am doar ape,
ci susur de izvor,
nu sunt doar setea
ce bântuie ușor.

nu am fost eu
și nici nu vreau să fiu,
nu sunt iubirea,
nici să iubesc nu știu,
nu am doar inimă,
am corzi și strune,
nu sunt nici ziua
din prevestiri de rune.

nu am fost eu,
nici nu mai știu de sunt,
nu sunt nici preaînalturi,
nici reavănul pământ,
nu am doar o dorință,
am zeci, sute, o mie,
nu sunt nemuritorul…
doar viața ce-ntârzie.

@ gheorghe a. stroia
22 al lui Florar – 30(II)+26(III)

Refren melodie (Sa-Su):
nu am fost eu și chiar de-aș fi,
timp nemilos, ai vrea să vii,
să fii aproape-n drumul greu,
dar să mă ierți, mereu, mereu?

Varianta vers și melodie:

by

Referinţă Bibliografică

gheorghe a stroia: nu am fost eu…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 mai 2026