SINGUR DE CRĂCIUN
tuturor celor care sunt singuri Crăciun
I-am strâns
în brațe pe
frățiorii mei,
a lor îmbrățișare
m-a durut,
căci drumurile
noastre amar
s-au despărțit,
iar noi nu
ne-am văzut
demult, demult.
Cu frații noștri
rar, foarte rar
ne mai vedem,
spunem mereu
că timpul nu
este de ajuns,
chiar dacă
noi înșine
ne-nsingurăm
și ne mirăm:
– Tu, viață,
unde ne-ai adus?
De ce să strâng
în brațe
albe amintiri,
când frate,
tu, trăiești,
nu ești departe,
dar grijile
cele mărunte
ale zilei
tot născocesc
motiv
a ne desparte.
De ce să iau
în brațe poze
prăfuite,
ori să gândesc
ce bine
ne era odată,
când frățioare,
deși ești
lângă mine,
inima mea
te strigă
înlăcrimată.
De ce să nu
ne întâlnim
în sărbătoare,
să fim aceiași,
cu sufletul
aproape,
uităm că mâine
viața în tină
se preface,
iar cele netrăite
se duc
potop de ape.
Hai, vino
aproape,
lângă mine,
tu, frate drag,
sufletul meu
pereche
și fii lumina
din noaptea
cea adâncă,
în dar adu-mi
iubirea noastră
nepereche!
© Gheorghe A Stroia
România, de Crăciun


