Sunt eu, în toate…

Patriei inimii mele: România

Sunt eu, în toate cele câte sunt,

un fir de iarbă gri de pe pământ,

sunt adierea caldă a unei șoapte,

valsând duios peste o albă noapte.

Sunt eu, în toate cele ce-au rămas,

în tremuratul orei dintr-un ceas,

sunt praful fin al filelor bătrâne,

ieri-ul trecut, chiar azi, în mâine.

Sunt eu, în toate cele care-au fost,

cărora le-am căutat neobositul rost,

sunt clipa cea de tină din altarul,

în care i se îndulcește poeziei harul.

Sunt eu, în toate cele care vin,

ziua de azi, cu-al nopților senin,

sunt o fereastră descuind zăvorul,

speranței ce-și iubește viitorul.

Sunt eu, în toate ce știu că le mai am,

cântul ascuns în mugurul din ram,

sunt inima ce-atârnă grea de flori,

lumina ce îmbracă o mie de culori.

Sunt eu, în toate cele ce voiesc,

ascunse-n iadul raiului ceresc,

sunt norul ce se scaldă-n ploi,

pana albastră ce plânge pentru voi.

Sunt eu, în toate din ordinea astrală,

în care cresc doar stele de cerneală,

sunt gândul plin de verdele cel crud,

aripi de îngeri dalbi ce veșnic se aud.

©Gheorghe A Stroia

Slobozia-Urechești, Bacău

8 al lui Florar, 2021

IMAGINE: CREATORUL, acrilic 30×40 de Gheorghe A. Stroia

by

Referinţă Bibliografică

Gheorghe A STROIA: Sunt eu, în toate…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 mai 2021