Un musafir nepoftit a venit și ne-a dat existența peste cap, altora le-a furat viețile, dovedindu-se nemilos asasin. Călăului nu i-a păsat nicicând de vârsta victimei, nici de gânguritul nevinovat al pruncului, nici de strigătul disperat al mamei. A smuls copiii din brațele părinților, a ucis cu sânge rece poveștile bunicilor, zâmbetele copilăriei, aruncând ființe nevinovate în gropile comune ale uitării. Și ca misiunea să-i fie completă, ne-a însingurat, ne-a îndepărtat de copii, de părinți, de bunici, ne-a zăvorât bisericile, ne-a zdruncinat credința, a aruncat peste noi pustiul distanțării. Dar să nu ne dăm bătuți, trebuie să mergem înainte,, cu încrederea că VA FI BINE!

Am avut și scrutinuri, când cei mari și-au amintit că au nevoie de cei mici, promițându-le luna de pe cer, pentru ca apoi să-i arunce din nou în uitare. S-a negociat cu acerbicie tot ce se putea negocia, fără să se negocieze grija, sănătatea ori bunăstarea viitoare a românilor. Cei „vechi” s-au schimbat cu cei „noi”, zice-se doar pentru prosperitatea tuturor. Cei „Noi”, care vor trebui să ne facă mai curajoși, mai liberi, să ne facă mai încrezători în forțele proprii. Să ne convingă că părerile noastre contează, că vor anihila interesele meschine, că vor muți glasurile uzurpatorilor, că vor conta mereu „conștiența”, „știința” și nu „cunoștința”. Că ne vor alunga temerile, fricile, că lanțurile înrobirii vor dispărea ca un fum în lumina prieteniei și aprecierilor reciproce. Că vom fi mai respectați, mai implicați, că vom fi părtași la cinstire, doar prin valoare. Că omul de rând va avea un rol în ecuația puterii, că vor fi făcute lucruri de profunzime și nu vor fi scoase din jobenul magic doar lucruri cu „blink-blink”, care să ia ochii, să distragă atenția de la lucrurile ori faptele cu adevărat importante. Că nu vom stărui în virtual mai mult decât în fizic și că un emoticon nu poate înlocui bătaia unei inimi, căldura unui suflet sau o îmbrățișare, că nu poate aduce prietenie sau corectitudine. Se vor întâmpla, oare, toate acestea? Să nu uităm că doar Dumnezeu cunoaște gândurile noastre, pentru care ne va cere cândva aspră și dreaptă socoteală!

Nu am convingerea că pandemia ne-a făcut mai buni, mai generoși, ci că doar a adăugat noi și noi riduri în carnea sufletelor noastre, că a presărat sare peste multele răni nevindecate. Că ne-a făcut mai avizi, mai lacomi, mai nerăbdători, mai nepașnici, că a scos din noi nu ceea ce aveam mai bun, ci dimpotrivă. Că am devenit mai suspicioși, mai cruzi, că ne-am pierdut omenia, poate mai mult ca niciodată. Se vor sfârși oare, acestea?…

Ce mi-aș dori pentru noi, românii? Nimic din ceea ce nu vom avea nevoie. Și știu că avem nevoie de sănătate, de educație, de o economie solidă, că avem nevoie de oameni care, umăr lângă umăr, să reconstruiască fiecare colțișor al acestei țărișoare, să reconstruiască România din temelii, să construiască poduri și nu ziduri, să plătească cu zâmbete și nu cu încrâncenare. Avem nevoie de conducători plini de înțelepciune și omenie, cu râvnă și dragoste pentru acest popor.

Mi-aș dori să avem ochi de văzut, urechi de ascultat, suflete de simțit, să avem liniștea și pacea multvisată. Amintiți-vă, fraților, că Iisus este darul cel mai de preț pe care Omenirea l-a primit de la întemeierea Lumii și mi-aș dori să înțelegem că nu darurile oferite de El i-au statutat dumnezeirea, ci miracolele pe care le-a înfăptuit. Că sărbătoarea Nașterii Sale este una a înălțării spirituale, a nașterii speranței întru Mântuire, și nu una cu valențe epice, strict consumeriste, comerciale! Și dacă va fi să oferim un dar, să încercăm să fim chiar noi darul aproapelui nostru, pe care să-l iubim și să-l respectăm ca pe noi înșine. Trebuie să mai învățăm că viața noastră contează, dar nu primează în fața altei vieți, că suntem la fel de importanți, precum sunt și ceilalți pentru noi, că poți fi Om, doar iubind și trăind pentru oameni.

Mulțumim, Doamne, că ne ești mereu alături, în gândurile, în faptele, în rugăciunile noastre, că ești Unica persoană care poate vindeca toate rănile noastre, care ne poate ridica, din genunile pe care oamenii, cu mâinile lor, le-au săpat! Că ne-ai rămas mereu toiag credinței și ajutor mântuirii, în pofida tuturor celor care încearcă să înfigă mai adânc în palmele tale îngerești, prin faptele lor, piroanele păcatelor și nepăsării! Fii alături de frații noștri, românii de pe toate meridianele planetei albastre, de părinții și bunicii noștri, mângâie-ne copiii, cu speranța zilei de mâine!

Le mulțumim celor care ne-au fost aproape, care au făcut, prin fiecare gând și faptă, ca Armonii(le) Culturale să meargă mai departe, spre culmi nebănuite: colectivului redacțional, membrilor de onoare, autorilor și colaboratorilor noștri care, prin efortul lor creator pe baricadele culturii române, au înnobilat revista și editura, conferindu-le titulatura de brand național și internațional. Le mulțumim tuturor celor care ne-au apreciat și ne-au dăruit clipă de clipă din timpul lor prețios! Mulțumim tuturor celor in ale căror alegeri am stăruit, suntem convinși că nu ne vor dezamăgi niciodată. Reverențe!…

Fie ca Nașterea Sfântă să ne aducă sărbătorile mult așteptate, să ne aducă sănătate și belșug, să ningă peste sufletele noastre cu fulgii binecuvântării Mântuitorului, care a venit pentru ca lumea să fie mai bună! Să fie mai bună! Să fie mult mai bună! Haideți, cu toții, să facem ca lumea să fie mai bună! Nu doar acum, pentru o clipă, o zi, o săptămână, o lună, un an, ci PURUREA!

Crăciun fericit, dragii noștri! Fiți binecuvântați! LA MULȚI, MULȚI ANI, FERICIȚI ȘI RODNICI! DOAMNE, OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI!…

Gheorghe și Maricica Stroia, alături de fiii lor, George și Codruț, în pragul unui „altfel” de Crăciun…