Trecut-a înc-o sărbătoare-a
vieții noastre,
ca trecerea unei
comete printre Astre,
sosi-vor alte
sărbători cu bucurii,
când vor veni
acas-ai noștri fii.

Copii plecați
departe de părinți,
să-ndure multe,
doar scrâșnind din dinți,
să plece fruntea umilită
spre pământ
și să nu scoată, nicicum,
niciun cuvânt.

Pe-acasă au venit
din ce în ce mai rar,
li-e greu să treacă
al țării lor hotar,
și ce s-aducă
de sărbători acasă,
căci viața lor e grea,
stăpânului nu-i pasă!?…

Au tot adus
câte ceva în grabă,
căci viața lor e scumpă,
solda slabă,
iar banul li-e muncit
până-n prăsele,
ziua și noaptea-s trudă
pân’ la stele.

Deși cei mulți
nu vor să recunoască,
li-e greu și tare-ar vrea
să vin-acasă,
dar și acasă-i frig
și-i foame mare,
căci tu nu ai,
dar altul are și tot are.

Ce face țara
pentru fiii săi plecați
și pentru-ai lor
copii înstrăinați,
pentru bătrânii
uitați prin bătătură,
împovărați de multe griji,
sătui de ură?

Cu ce-i ajută
să-și uite-acum durerea
și Domnului cel bun
să-i împlinească vrerea,
iar asprul dor de fii
cu ce li-l șterge,
căci viața-i grea,
minciuna nu mai merge?

Hai, vino iar,
Părinte milostiv și blând,
și-ngroapă dorul
iute în pământ,
adu-i pe fiii mulți
și risipiți de-acasă,
căci viața lor
li-e iarbă pentru coasă!

Și fă în țară
bine să le fie,
să nu mai plece
iară în pustie,
aici să își clădească
viitorul,
iar țării lor,
mereu le fie sporul!

Gheorghe A. STROIA

Din dor pentru frații noștri, plecați mult prea departe pentru o bucată de pâine, mâncată în durere și înmuiată cu lacrimi…

by

Referinţă Bibliografică

Gheorghe A. Stroia: Veni-vor, oare?…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 3 mai 2016