Eugen Serea
În vis

În Vis, pe-orizontala grea a Crucii
Unde-și pun ouă-n cuib de vulturi, cucii
Și țes legende șerpii și dragonii
Și urlă, din clepsidre, epigonii,
Acolo, pur, e locul geometric
De spargere a codului genetic.

În somn, pe verticală se-nfășoară
Din abur, ca o iederă, ușoară,
O nălucire pală, străvezie
A celor care-au fost și-au să mai fie;
Rămâne jos, tăcut, în praf de stele
Un osuar de oale și ulcele…

În cer, o altă Lume, paralelă,
Dar inegală ăsteia, rebelă,
Rotește astre și vibrează-n sfere
Candori, cununi, ambiții efemere…
Alice, încă mai cauți în oglindă
Dama de Pică, Fantelui de Ghindă?

În lut, aceleași viermuieli eterne
De când pictam bizonii prin caverne,
Semnând, apoi, cu palma-
nsângerată
Posterității nobilă erată,
Ca nu cumva să evadăm din lacrimi,
Modernii să ne creadă fără patimi!

În duh, vertijuri gri, atemporale,
Dau vieții triste, seci extemporale:
Ai vrea să copiezi, dar nu se poate,
Nu vei trișa, n-ai cum să dai din coate,
Că macină secunde orologii
Cum sfâșie lycanii inorogii.

În zori, dacă privești de pe verandă,
Vezi câmpuri nesfârșite de lavandă
În zare, munții albi ating Sublimul
Precum Triada Sfântă, heruvimul
Și, proaspătă, o blândă adiere
Revendică uitata Înviere…

miercuri, 7 octombrie 2020

by

Referinţă Bibliografică

În vis – Eugen Serea/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 noiembrie 2021