Pentru potențialii cititori care doresc să cunoască în profunzime o mare parte din activitatea literară a – omului – Roberto Kuzmanovic le-a fost pregătit un ilustru interviu prin care ne propunem să reliefăm cele mai semnificative isprăvi pe care sunteți invitați să le descoperiți.

Astăzi stăm de vorbă cu Roberto Kuzmanovic despre ce înseamnă să fii poet în România zilelor noastre. Şi-au pierdut oamenii sensibilitatea sau poeţilor le-au fugit muzele? Dacă vă gândeaţi că poezia e un muribund ce mai rătăceşte doar prin amintiri, iată şi dovada că încă îşi onorează cititorii.

„Cu tine capăt glas” este volumul special de poezii care vine parcă să-i contrazică pe aceia care afirmă că poezia română contemporană şi-a pierdut valoarea. Pe un fundal sumbru, Roberto Kuzmanovic ne arată că versurile îşi păstrează nemurirea, iar valoarea reală a genului liric există mai puternică decât oricând.  

Mara Caloian: Vorbește-ne despre activitatea lui Roberto Kuzmanovic de dinainte de publicarea volumului “Cu tine capăt glas”.

Roberto Kuzmanovic, autor: În primul rând, salutări cititorilor și echipei redacționale. Sincere mulțumiri pentru inițiativa dumneavoastră. Găsesc această întrebare ca fiind potrivită pentru mine deoarece n-aș vrea să se subînțeleagă că totul a început cu un volum de poezii și nicicum nu se va termina aici.

Activitatea mea literară își are progresul cu mult timp înainte, scriu poeme și proză de ani de zile. Unele le-am publicat în reviste, altele le (mai) țin la sertar, o parte din ele au apărut în publicații online, dar când vine vorba de carte… n-am vrut să mă grăbesc să public doar să fie. Printre altele, am mai scris și articole de publicistică, eseu, satiră, însă nici de stilul jurnalistic nu am stat departe. Am redactat articole dintr-o gamă vastă de domenii, interviuri cu diverse personalități (scriitori, interpreți, dansatori, arhitecți, avocați, psihologi, artiști plastici etc.), comunicate de presă pentru diverse evenimente mai mult sau mai puțin culturale, documentare despre diverse probleme sociale, editoriale aidoma. La nivel local m-am implicat în organizarea a diverse evenimente culturale, expoziții, concerte etc., pe unele le-am organizat singur, spre exemplu lansări de cărți, am promovat artiști ori de câte ori am zărit câte-un talent…

Cu aceeași implicare, mai bine de cinci ani, m-am dedicat și platformei culturale Bibliocarti, dar și a revistei cultural-artistice “Vox Authors”. Este o platformă care s-a înrădăcinat în fibrele internetului și pe care lumea o interpretează frumos. Un proiect de care sunt mândru fiindcă reușește cumva să funcționeze impecabil chiar și atunci când sunt în vacanță. Dincolo de coordonarea acestuia, m-am implicat pentru fiecare element care formează ceea ce este acest website. M-am îngrijit de site, de design, de rețelele sociale cu ajutorul cărora informam publicul despre noutăți, am scris, am editat, am dezvoltat colaborări, am convenit la parteneriate și așa mai departe. Ca pentru un copil. Pe scurt, toată activitatea mea se poate rezuma la crearea, promovarea multiculturalității și a creatorilor de artă.

Vizitaţi site-ul autorului Roberto Kuzmanovic pentru o experienţă inedită care combină literatura cu dezvoltarea intelectuală!

Observ că ai cochetat de mai mult timp cu scrisul, iar activitățile culturale te-au atras. Cum ai descrie relația ta cu domeniul cultural?

Așa e! Fără să conștientizez neapărat, mă manifestam prin acțiuni, interacțiuni, gânduri, emoții, din ce în ce mai mult, mai des în această sferă, pesemne din pricina setei de cunoaștere și din dorința de a descoperi din/ despre lume, i-am prins gustul și iată că după atâta timp am ajuns la concluzia că e singura zonă în care mă regăsesc cel mai fidel. Literalmente e un mod de viață, de a trăi. Iar ca să fiu puțin autoironic, țin să-mi precizez: prost domeniu mi-am găsit! Făcând o ușoară aluzie la faptul că, în comparație cu alte domenii, cel al culturii e mai… anevoios. Rămâne de văzut cum reușim să dezvoltăm această relație (dintre mine și cultură, deh!), încotro ne vom îndrepta și ce putem să îmbunătățim.

Lecturând volumul “Cu tine capăt glas” ne dăm seama că ai inserții de mitologie și religie. De asemenea, poeziilor tale nu le lipsește tema iubirii sau a solitudinii. Acum, făcând abstracție de faptul că fiecare cititor are dreptul la liberă interpretare, ce încerci să transmiți prin intermediul versurilor tale?

Sunt mult mai multe inserții, altele decât cele amintite mai sus, dar absolut adevărat, fiecare poate interpreta după cum poftește. Am, spre exemplu, un poem care, citit de un ateu, poate fi interpretat ca o separare față de religie, iar dacă e citit de către un om religios, va găsi poemul ca un dialog interior al personajului cu divinitatea. Cu toate acestea, eu, volens nolens, am inserat accente puternice de liber cugetător ce sunt…

Pornind de la această premisă putem să ne dăm seama că încercările de a transmite mesaje, mai mult sau mai puțin cifrate, stări profunde, îndemnuri spre libertate, iubire, cugetări etc., pot fi distorsionate de către personalitatea, caracterul sau capacitatea de receptare a cititorului.

Dar totuși se pot capta niște învățăminte prețioase, de care eu personal n-am avut parte atunci când aveam nevoie, se mai pot recunoaşte niște semne de întrebare pe care mulți n-au timp să și le ridice deasupra creștetului capului, așa, ca pe-o coroniță, în același timp niște îndemnuri spre schimbare sau îmbunătățire a eului cititorului, după cum consideră că e de cuviință.

Titlul volumului, “Cu tine capăt glas”,  are în componență un pronume la persoana a II-a. Cui te adresezi prin intermediul acestei cărți?

Ținând cont și de partea grafică a cărții, dar și de primul poem cu care se deschide volumul “Cu tine capăt glas”, e ușor deductibil faptul că persoana a II-a este cititorul. Titlul redă foarte bine o stare interioară pe care am avut-o în momentul în care am terminat de șlefuit cartea. Gândeam așa: “Am finalizat cartea, acum ea se desparte oarecum de mine și își croiește singură drumul”. Cu alte cuvinte, am simțit că ea e capabilă să vorbească de la sine. Dar vocea ei nu poate fi auzită decât prin glasul celui care o lecturează. Și atunci, cartea i se adresează direct cititorului, arătându-i încă din titlu că poate străluci prin el. Eu, ca autor, vorbesc prin(tre) cuvintele din carte. Însă ea are personalitatea ei și vorbește de la sine.

Poeziile au fost scrise în diverse perioade și presupun că au existat și diverse stări de spirit, experiențe, trăiri care te-au influențat în compunerea lor. Care ți-au fost însă muzele permanente ce te-au însoțit pe calea creației?

Negreșit! Volumul de poeme și reflecții cuprinde o colecție de texte selectate din mai mulți ani în care am scris, prin care sugerez reliefarea evoluției mele ca poet și varietatea de stiluri și forme pe care, proclamă confrații (dar nu numai) că le stăpânesc. Nu pot decât să le dau crezare, să fiu de acord cu aceștia, dat fiind faptul că am ținut morțiș să pun pe masă un volum de poezii, nu draft-uri, nu încercări, nu tentative despre care oamenii să zică “Da, este ceva-ceva talent”! Iar pentru mine, această selecție e pur și simplu o colecție prin care îmi reamintesc cu drag de trăirile respective. Trăiri care au contribuit considerabil la ilustrarea muzelor. Nu am o muză anume, nici vreun ritual magic, mi-e suficient să văd, să aud sau să asist activ sau pasiv la un eveniment care-mi generează o stare profundă, aparte. Atunci când scriu, poeme în special, am nevoie ca tot ceea ce simt să fie la nivel profund, chiar o explozie interioară, reușind să creionez niște versuri pe care le citesc cu uimire chiar și după ani și ani. Lucru pe care-l ador pentru că mă ajută să stau departe de superficialitatea cuvintelor despre care, din păcate, se zvonește că abundă în literatură.

Cu siguranță față de toate versurile tale ai dezvoltat un atașament aparte, dar ai putea menționa două care te definesc cel mai bine?

În regulă! “N-am cum căuta … / nemurirea-n basme”, “Poate sună a vis, dar fără vis… / nu mai sunt eu”.

În calitate de cititor, ce ne spune biblioteca ta personală? Preferi un anume gen literar? Ai un autor cu ale cărui opere rezonezi?

Biblioteca mea v-ar spune asta: “El stă și dă interviuri în loc să-și facă ordine, așa cum făcea odată. Au ajuns Antonia Fraser cu Cromwell pe lângă un contemporan tradus – vai, mama lui! Și nici nu i-a răsfoit cartea. De la Dostoievski are cărțile puse cu capul în jos, pe raftul care cică e cu contemporani români. Caragiale, care cică e autorul cu care rezonează cel mai mult, e undeva prin spate, dacă-i ceri vreo carte nu o să știe pe unde să mai caute. Ficțiunea e frumoasă, e adevărat, mă face să strălucesc, dar a amestecat-o cu cărțile lui de dezvoltare profesională și personală; deschide câte trei, patru deodată. Oricum, fredona mult cu Nietzsche o vreme. Zici că era nebun. Are și psihologie, și poezie, și publicistică, și reviste, dar conform raportului meu, în prezent, citește cel mai mult eseistică și memorii.”

Tot ca cititor, cum percepi poezia românească din zilele noastre?

Nu prea mai există. Multe lasă de dorit, din păcate. Sunt câțiva poeți la care e sesizabil că militează pentru o poezie care are toate ingredientele, dar nu știu în ce măsură sunt devorate poemele lor de către cititori. Majoritatea digeră versurile simple, drăgălașe, clișeice, din care să-și selecteze vreun citat pentru rețelele de socializare. Dragostea din colțul blocului, iubirea, îndeosebi aventurile de-o noapte sunt suprasaturate în poezii, iar din pricina aceasta parcă nici nu-mi vine să mai citesc poezie. Îmi pare rău să vă mărturisesc, sunt obiectiv, dar libertatea oferită poeziei nu s-a îndreptat spre ceva de-a dreptul memorabil, ci spre o zonă primejdioasă, făcându-ne să ne întrebăm: va muri poezia? Ok, citesc o poezie despre flori sau despre mare, e frumoasă, are și soare, și lună, și inserții de erotism, dar după ce închid cartea mă întreb de ce nu am găsit măcar un vers pe care să-l recit în minte precum o muzichie pe care o fredonez toată ziua? Dacă găsesc o poezie prin reviste sau pe internet și-mi place, caut mai multe scrise de autor și citesc bucuros-nevoie mare! Așadar, în calitate de cititor de poezie, unul avid, dacă-mi e cu îngăduință să fiu nițel îndrăzneț, chiar și dacă îmi las preferințele la o parte, iertat fie-mi spiritul critic, dar e loc de mai bine. Un „bine” pe care nu-l încurajează mai nimeni, darămite să contribuie în mod real la formarea lui. Nu știu cum sunt cenaclurile din ziua de azi, nu am participat și nu voi participa vreodată, dar cunosc persoane care fac parte din astfel de grupări și mi-au spus de toată manifestarea aceasta. Aparent – o mișcare frumoasă, inițiative demne de lăudat. Însă, fără să-mi doresc să supăr pe cineva, închid ochii și spun: de ce mai cu seamă un scriitor care n-a făcut parte din nicio astfel de grupare e capabil să creeze opere de valoare incontestabilă? În schimb, mulți care fac parte din cenacluri iau premii pe baza unor texte lipsite de esență. Dacă nu mă înșel, dumneavoastră ați și scris despre un exemplu de „așa nu”. Acea persoană face parte din cenaclu! Un alt exemplu este despre acel autor (cred că-l știți) care afișează semne clare de necrofilie, scrierile sale stârnind greață. Apăruse și la TV… cu pasul său de domnișoară…

Ce înseamnă să fii poet în România de azi? Mai cred oamenii în magia poeziei?

Domniță, cumva e trebuință de adaptare, de lărgire a orizonturilor, a fronturilor pe care se vor purta lupte de a se menține relevanţa. În perioada aceasta, genul literar este fruntaș în fața tuturor celorlalte, scriu mulți, tiraje mici, vânzare aproape inexistentă, cititorii… se simt în largul lor empatizând cu autorii pe rețelele sociale. Poetul publică pe banii lui, anunță prin media, pe unde știe și îi e cu putință, mai face câte-o lansare de carte și… eventual mai participă pe la cenaclurile sus amintite.

Desigur că feedback-ul în astfel de circumstanțe este sărăcăcios, oamenii citesc cu sclipiri în ochi poezia suprapusă peste o fotografie, îi transmit aprecieri poetului și cam atât.

Cred însă, în mod ideal, că poetul ar trebui să fie mai mult de atât. Să își dorească și să își asume această titulatură în mod onest, să aibă puterea și răbdarea de a se manifesta în consecință, nu fără ajutor de orice chip, financiar, resurse umane și orice îi mai e de folos pentru a-și îmbunătăți permanent stilul de a scrie, pentru a putea publica acolo unde nu este înlănțuit, deopotrivă fentat prin contracte, ci unde se dorește repoziționarea poemului de calitate, promovarea acestuia, traducerea, recitarea, cântarea acestuia, introducerea lui – chiar – în puncte cheie cu rol utilitar și decorativ. Și acesta ar fi doar incipitul despre ceea ce ar putea însemna.

Iar oamenii – puțini e drept – se vor simți îndreptățiți și încurajați să-și scoată capetele la lumină și să își arate adevăratele aprecieri critice – în stil ceva mai clasic – cum știu ei, dar cuceritori, fermecători, tare simpatici. Tot ei se vor găsi datori să contribuie considerabil la sprijinirea întru’ perpetuarea speciei literare de calitate, să formeze noul public care vine în valuri-valuri din spate.

Și știu despre acești cititori datorită site-ului meu personal prin intermediul căruia țin legătura cu ei; m-au cucerit iremediabil.

Vorbește-ne despre platforma literară Bibliocarti.com și despre valorile culturale pe care le promovezi.

La Bibliocarti.com e o treabă fenomenal de frumoasă. Ne facem treaba cuminți, râdem, povestim, ne vin idei, scriem, intervievăm, verificăm audiența și o recompensăm cu cărți, cu noutăți culturale etc. Oamenii vizitează website-ul îndeosebi pentru a se informa, pentru a studia sau pentru a se relaxa, dar sunt câțiva care se implică activ și interacționează cu noi, pesemne entuziasmați că au cu cine împărtăși păreri și feedback. Suntem independenți și oamenii ne apreciază pentru asta. Cei care au ochi să vadă – observă asta și revin. Pentru valorile culturale prezente pe Bibliocarti nu avem decât un singur criteriu de selecție: să fie o valoare culturală. Avem și recenzii la opere clasice (unii ne-au și mulțumit pentru asta, alții vin șiret să se inspire pentru referatele de la școală), interviuri și articole despre contemporani români și străini, poeți, prozatori, critici literari, traducători etc. De toate și despre toți pentru toată lumea. În ultima vreme am adunat materiale despre mitologie, ceva cărți care arată și o latură întunecată a bisericii, fragmente din bestsellere (Origini), puțină istorie (despre fenomenul Vlad Țepeș sau despre istoria religiilor – Eliade), sfaturi pentru autori în ceea ce privește scrierea, editarea, tehnoredactarea unei cărți, recomandări de cărți pentru vacanță sau concediu, pentru suflet și minte, pentru copii ș.a.m.d.

Ca promotor cultural ce ne poți spune despre cititorul modern? Care este genul de literatură preferat în zilele noastre?

Am o părere bună despre el! E drept, niciun eReader n-are instalat un filtru de gândire și selecție, dar e de apreciat faptul că cititorul este deschis și receptiv la nou și citește tot ce-i pică în mână, indiferent de formatul în care se află literatura.

La cititorul modern primează ficţiunea cu accente erotice, fantasy-urile cu vampiri, dragoni și-alte creaturi supranaturale, cărțile de dezvoltare personală, dar și umorul pot spune că prinde destul de bine la români.

Omul modern tânjește după o comoditate regală, iar tehnologia îi este regat. Creatorii – de orice fel și chip, dar cel mai important și ei consumatori totodată – trebuie să înțeleagă: consumatorul este beneficiarul care-i aduce beneficii și cum altfel, dacă nu prin calitate. Dar termenii de calitate trebuie negociați împreună și înțeleși de către ambele părți. Cititorul are niște nevoi aparent simple, iar scriitorul încearcă să-l servească fără a veni cu o contraofertă mai bună.

Ne poți împărtăși câteva planuri de viitor?

Hmmm, deocamdată continui să fac ceea ce fac și în prezent. Scriu. Și șterg mai mult decât scriu. Când termin, voi publica. Așadar, în viitor voi avea și-alte cărți. Ele vor fi prezente, alături de alte surprize plăcute, pe site-ul meu KRoberto.com. Mă voi focusa pe promovarea brandului meu, reliefând și valorile-mi care-au stat ascunse de-a lungul timpului, iar cititorii vor avea posibilitatea să mă cunoască mult mai bine și altfel decât în versiunea profesională.

Un gând poetic pentru cititori?

Hrăniți-vă mintea cu lectură de bun augur, iar viața va fi pe mapamond un fascinant sejur! Destăinuiți intelectualul din dumneavoastră şi faceți pasul spre investiția în timp de calitate!

Interviu realizat de promoterul cultural Mara Caloian

by

Referinţă Bibliografică

Interviu cu scriitorul român Roberto Kuzmanovic/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 2 martie 2020