CREDINȚĂ DE POET
De când ne știm și-avem știință
De-a fi în lume ca ființă,
Noi am privit spre cer și stele,
Sperând, visam a fi-ntre ele.
Și stelele ne-au tot atras,
Încât noi azi făcurăm pas
Pe calea infinită care,
De-apururea întinde-o nouă zare.
Greșesc cei ce prevăd sfârșitul,
Senina rază-mbracă chipul
Întregii lumi și-n galaxii,
Au să se plimbe-ai noștri fii.
Prezentul soare de-o apune,
Trei sori, înaltul cer va pune,
Va trebui să creștem încă,
S-aflăm izvoru-nchis în stâncă;
Și unde-alergi, omule bun,
Când nesfârșit e al tău drum!
De-ajuns e timpul pentru toate,
Te bucură de-o clipă de se poate!
*
SCARA MINȚII
Neștiută ar fi lumea
De n-ar fi omul s-o știe;
Frumuseți, iubiri aiurea
Negăsite-ar fi să fie!
Omu-i geniul naturii,
Raza-n infinit și mare,
Un Phoenix ce de-a pururi
Naște din granit și zare.
Secoli mari, cu minți și genii
Se tot trec spre infinit,
O plimbare de imperii
Închise-ntr-un circuit.
Calea-i însă cu victorii
Sau cu-nfrângeri presărată,
Omenirea-i când in glorii,
Când în lacrimi aruncată!
Noi, sperând pe muchea gropii,
Visăm aripi îngerești
Și-nălțându-ne ca plopii,
Dorim stelele cerești.
Distinsului poet și iubit Editor,
George Stroia,
Toată dragostea și iubirea familiei
mele australiene.
Ioan Miclău-Gepianu


