CÂNTEC DE LEAGĂN
”O! nani, nani, floricea,
Tu ești a noastră mică stea,
Nu plânge, tu, iubirea mea!
De-un blestem dulce-am fost legat,
De când eram copil în sat!
Știți cum? Vă spun acum, acum!
Cu alți copii sculptam praful din drum,
Când dintr-un geam aud arar:
”Ioane, tu, n-ai nici habar,
Că-n leagăn plânge fata mea?
Ți-am spus doar să-ngrijești de ea!”
Eu, speriat, intrai în curte:
”O! nani, nani, floricea,
Tu ești a noastră mică stea,
Nu plânge, tu, iubirea mea!”
Dar prea jucai leagănul mic,
Eram și eu pe-atunci pitic;
Cu susu-n jos se-ntoarse, dar!
Iar dedesubt, steluța cu amar,
Plângea de să ridice satul,
Iar mama ei, lăsându-și aluatul:
”Tu vrei să îmi omori fetița?
”O! pupe-i mama ochii și gurița!”
Și-mi zise iar: ”Să ai grijă mai bine!”
Și-n grijă-o am și astăzi lângă mine!
”O! nani, nani Floricea,
Tu ești a noastră mică stea,
Nu plânge, tu, iubirea mea!”.
*
FLORICA
Pe o stradă ce sfârșește,
Drept în fundul unei văi,
Locuia cândva Florica,
Pentru-a cărei ochi și buze,
Așternuta-am multe căi.
Apoi, câte-s azi sub soare,
Lumi de basme și minuni,
Toate-am zis că-s ale mele
Și-mpletindu-le cununi,
Le-am depus la a ei picioare!
Ea zâmbea ca zâna albă,
Iar eu adunam din cer,
Stelele și doi luceferi
Să le-nșir ca pe mărgele,
Lăsând lumea-n frig și ger!
În sfârșit, n-a fost degeaba,
Dacă aceste sfinte versuri,
Le-nchin nuntei de argint,
Ei, soției cu trei fete,
Cu-n buchet de flori din șesuri!
”Oh, zici poate că nu-s multe,
Din cîte aștepta ea,
Dar, vă jur, căci pe vecie
Eu i-am dat inima mea,
Și trei fete Dumnezeu!
*
DRAGOSTEA S-A FĂCUT CASĂ
(Fragment autobiografic)
”…În același timp munceam conștient că nimeni nu te primește într-o țară ca să te plimbi pe străzi, dar mult mai conștient deveneam când mă gândeam la responsabilitatea ce o aveam pentru familia pe care o iubeam și o așteptam să vină. Se cerea sacrificiu, iar eu mi l-am impus fără rezerve. După un an de muncă grea la oțelării, aveam banii pentru a vorbi de cumpărarea unei case! Bineânțeles nu de întregul preț, dar compania la care lucram, SteelWork-Port Kembla, prin Banca ANZ, m-a ajutat cu un împrumut de să pot achita casa.
Mâna lui Dumnezeu din nou, fiindcă aveam siguranța locului de muncă, îmi ziceam mie însumi, cât timp găsește de bine să mă ajute, speram că nu au în gând să mă concedieze pierzându-mi locul de muncă.
Problema era că nu aveam mașină, dar nici licență de conducere, dar pe care aveam să le obțin în curând. Oricum trebuia să-mi aleg casa cât mai aproape de compania la care lucram. Așa am și procedat, așa mi-am găsit casa în localitatea CRINGILA, Statul N.S.W.
Pe data de 12 Februarie 1981, nevastă-mea cu cele trei fetițe ale noastre intrau în casa noastră din Cringila. Biletele lor de avion au fost plătite de Biserica Anglicană, din Sydney, căreia ulterior i-am rambursat banii treptat.
În bagajele ce le-au adus din România mai mult cântăreau cărțile, fericirea întregii familii. Soția cumpărase, desigur, atâtea cât a avut posibilitatea să cumpere și cărți noi. De folosință îmi este și azi Micul Dicționar Enciclopedic – 1979, cumpărat cu 190 lei, dar cu asigurarea din Prefață, a cuprinde o largă și multilateralî informație, ceea ce s-a și adeverit.
Având în proprietatea cumpărată o clădire aparte, căreea îi ziceam ”garaj”, dar în care locuise înainte o familie, am amenajat ceea ce aveam să numesc mai tărziu biblioteca familiei. Am înlocuit dușumeaua cu ciment, am acoperit totul cu faianță, am reânoit tavanul, mi-am aranjat dulapuri cu rafturi pe care să-mi așez cărțile familiei. Aveam deja o mică bibliotecă de familie, cu mese și scaune, totul cât mai apropiat de una reală! Cărțile au început să crească numericește.
Timpul ne era favorabil, fiindcă nu-l pierdeam degeaba; fetele la școală, Florica nevastă-mea și-a găsit și ea loc de muncă, și încă angajată permanent! Eu munceam și scriam, eram un autodidact, eram mândru de sorgintea mea românească, o și dovedeam prin fapte. Mă scufundasem în studii, citind mult, considerîndu-mă un autodidact desăvârșit. Cu Limba Engleză nu prea stăteam bine deloc, așa că m-am înscris la TAFE-Wollongong (Institutul Technologic and Further Education) pe care l-am încheat cu bine. Acum ajunsesem a studia în rând cu fiicele mele, vorba ceea, ”dacă n-ai învățat când a trebuit”.
În anul 1996, aveam o miniatură dar o frumusețe de bibliotecă pe care am anunțat-o că o am, și că oricare român doritor de o carte românească aici o poate găsi! Ba încă am și numit-o Biblioteca ”Mihai Eminescu”, așa din drag și respect pentru poetul pe care l-am iubit din copilărie! Era în realitate o ocupație benevolă, în familie, proprietar, dar de profit financiar nici vorbă, dar de un profit spiritual da, incalculabil. Am și scris atunci drept publicitate un articol pe care doresc să-l înveșnicesc și în această nouă carte, ”Pe Drumurile Artei”.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..