DOR
Mi-e dor de-al mamei mele grai,
De portul și de cântul ei.
Câmpia cu-a Miorii plai,
Revarsă-n soare viu covor,
Culoarea vetrei azi cu dor,
Se-adună-n ochii mei!
Iar de mă rog cuiva acum,
Mă-nchin l-altarul vetrei tale,
Oprindu-mă bătrân în drum:
”O, cât de tânără ești Țară!
Cum ași dori să-ți mângăi iară
Al Florilor petale!
Sfioasă-n dalba ta câmpie,
Tu, Mamă a trei frați,
Recheamă-ți dulcea veselie
Și nu te întrista!
”Căci de tristețea Ta aude Dumnezeu
Și nu vei suferi, nici eu!”
*
DACĂ-N IUBIRI
Dacă-n iubiri mi-e visul meu mereu,
E pentru că în viață, eu am pe Dumnezeu!
Dacă de-apururi sunt naiv și bun,
E pentru că-s Român, din neamul meu străbun!
Iubirea-mi dărui scrierea și fapta,
Eu nu trăiesc din intrigi, căci calea me e alta,
Redată mie de-un Străbun!
*
DAR E CLAR…
Dar e clar…, căci numai fapta
E-adevărului măsură,
Iar când una zicem și-alta
Este calea ce ne fură,
Ce folos de-a noastre scriei,
Ce folos de-a nostrii creieri!
*
ALE MELE DORURI
Ale mele doruri –
Cărări interioare,
Ce duc spre blându-mi suflet
Și-al eu-lui amoruri!
De versul mă mângâie
Și muzica mă-nvie,
E ca să-Ți aduc Ție,
O, Doamne, mărturie!
Din toate, simplitatea
O aflu fond etern,
În rest luciu extern,
Străin simțului meu.
O, Doamne, Tu ești Mintea,
Eu doar îți ascult glasul;
Cu inima și pasul,
Al Tău cânt mă învie!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..