Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » IOAN MICLĂU-GEPIANU: DOR

IOAN MICLĂU-GEPIANU: DOR

DOR

 

Mi-e dor de-al mamei mele grai,

De portul și de cântul ei.

Câmpia cu-a Miorii plai,

Revarsă-n soare viu covor,

Culoarea vetrei azi cu dor,

Se-adună-n ochii mei!

Iar de mă rog cuiva acum,

Mă-nchin l-altarul vetrei tale,

Oprindu-mă bătrân în drum:

”O, cât de tânără ești Țară!

Cum ași dori să-ți mângăi iară

Al Florilor petale!

Sfioasă-n dalba ta câmpie,

Tu, Mamă a trei frați,

Recheamă-ți dulcea veselie

Și nu te întrista!

”Căci de tristețea Ta aude Dumnezeu

Și nu vei suferi, nici eu!”

 

*

DACĂ-N IUBIRI

 

Dacă-n iubiri mi-e visul meu mereu,

E pentru că în viață, eu am pe Dumnezeu!

Dacă de-apururi sunt naiv și bun,

E pentru că-s Român, din neamul meu străbun!

Iubirea-mi dărui scrierea și fapta,

Eu nu trăiesc din intrigi, căci calea me e alta,

Redată mie de-un Străbun!

 

*

DAR E CLAR…

 

Dar e clar…, căci numai fapta

E-adevărului măsură,

Iar când una zicem și-alta

Este calea ce ne fură,

Ce folos de-a noastre scriei,

Ce folos de-a nostrii creieri!

 

*

ALE MELE DORURI

 

Ale mele doruri –

Cărări interioare,

Ce duc spre blându-mi suflet

Și-al eu-lui amoruri!

 

De versul mă mângâie

Și muzica mă-nvie,

E ca să-Ți aduc Ție,

O, Doamne, mărturie!

Din toate, simplitatea

O aflu fond etern,

În rest luciu extern,

Străin simțului meu.

 

O, Doamne, Tu ești Mintea,

Eu doar îți ascult glasul;

Cu inima și pasul,

Al Tău cânt mă învie!

 

Facebooktwitterby feather