Ioan Miclău Gepianu: ÎN GRĂDINA MEA!

În grădina mea acum e raiul bătrâneții mele,

Așa pre cum pe vremuri în pădure, prins de noapte,

Copil fiind și fericit priveam la cerul înflorat de stele

Și coșulețul plin de mure coapte.

În grădina mea acum e raiul bătrâneții mele,

Așa precum pădurea mea fostu-mi-a un rai al tinereții.

Iar azi privesc la cerul înflorat de sfinte stele,

Gândind la prietenii mei dragi de altădată

Si cât de repede curg zilele vieții.

Azi amintirle ne mai țin în viață bucuroși,

Prin ele ne-ntâlnim cu toți aceia ce-am ccopilărit,

Desculți prin luminișuri mărginite de arbori găunoși,

Prin ne-nțelesul farmec de păsări ciripit.

Și cât de blândă și dulce pe vremuri era viața;

S-a dus copilăria, avem acum în schimb durerile de spate,

Doar în grădina mea simt linistea, văd soare dimineața,

Când zorii aurii în zări încep să crape.

N-am altă plăcere decât să-mi văd venind nepoții

Zâmbind și plini de veselie, zburdând ca niște miei

Și-atunci întineresc și eu, uitând de visul morții;

Sunt ingerașii mei!

În grădina mea acum e raiul vieții mele,

Grijesc de-un pom, plivesc de prin răsaduri buruieni,

Și-mi cânt cu drag al zilelor povară, bune, rele,

Adun și crăngi uscate pentru ierni.

Deși uit des și nici aud prea bine, mă-nveselesc știind,

Cum toate-n lumea asta au har dumnezeesc,

În înfinit e calea, dar a noastră însă măsurată fiind

De moartea ce dă semne, la toți o potrivesc!

Dar în grădina mea acum, trăiesc și păsări și albine;

Avem de toate, căci prin sudoare frunții noastre,

Așa cum ne-a-nvățat Hristos, cu siguranță ne va fi mai bine,

Și să privim spre Cerurile-albastre.

Iubirea e prima rugăciune, iubirea pentru cel de lângă tine,

Căci toți avem un suflet, de orice nat vom fi,

Să nu faci răul niciodată, învață să faci bine,

Cu toți a ne iubi!

by

Referinţă Bibliografică

Ioan Miclău Gepianu: ÎN GRĂDINA MEA!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 3 iulie 2026