Limba Românească este prețioasa dăruire, roditoarea veșnicei reânvieri de Neam dăruită de Dumnezeu!
Este o Limbă cu rădăcini străvechi, așa cum spun Istoriile, rădăcini din care încă au crescut multe alte si frumoase limbi de popoare!
Sfânt este acest Neam românesc, roditor Eden îi este pământul așezat între râurile cu izvoarele lor carpato-dunărene.
Însăși această tainică Românie, după cum o definea cărturarul Artur Silvestri, este taina sufletului neamului nostru, care se adeverește prin graiul limbii pe care o vorbim!
Orală sau scrisă, sculptată sau pictată, cântată sau scrisă în revistele literare, Limba românească este viul prin care inspirăm credința noatră creștină ortodoxă, căci împreună acestea ne identifică în timp și spațiu, și ne va identifica întotdeauna.
Precum o piatră de hotar am avut întotdeauna o intelectualitate românească prin care se purta de grijă acestei limbi naționale, o îngrija prin legile ei gramaticale, o înfrumuseța cu simțirile cele mai gingașe și creștine în dulcile ei exprimări, curate și nestricate.
Mihai Eminescu a fost florarul îngrijitor al grădinei noastre lingvistice, a curățat și șlefuit o limbă ca un cântec, ca un fagure de miere, a înălțat-o între celelaltele limbi create de Dumnezeu, căci o iubea!
Așa să facem și noi azi!
Am 85 de ani, timp în care de Eminescu nu m-am depărtat.
Poezia este floarea unei Limbi, iar Eminescu este și va fi floarea Limbii Românești, prin poezia și simțămintele căruia creștem noi și generațiile viitoare.
Dumnezeu va ridica cu siguranță mai multe pietre de hotar ale românismului, chiar dacă momentan bântuie furtuni de tot felul, fiindcă nu este acest neam lipsit de rădăcini sănătoase; vedem zilnic răsărind mlădițe viguroase, care nu vor lăsa nescrise zilele de azi cu toate cele ce le trăim!
Dar Limba, Limba Românească nu iese decât odată cu sufletul, si voi fi sigur că mor fericit pentru iubirea Limbii mele Românești, dăruită de Dumnezeul Neamului nosstru:
IOAN MICLĂU-GEPIANU
31/08/2025

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..