IOAN MICLĂU-GEPIANU: PE DRUMURILE ARTEI-Versuri.
Zbor cu gândul, roibul vieții,
Cu aripile-aurite
Și cu graiul omeesc,
Pelerin pe drumul artei
Precum însuși Făt-Frumos
Prin vremi mândre și străbune.
Din chiar zorii dimineții,
Sfântul Soare cu-a lui roze felurite
Învelind cu nestemate tot rotundul pământesc,
Auzii cum îmi șoptește roibul meu orgolios;
Eu îl ascultam ce-mi spune!
Punea-n cetini a lui șoapte și în râuri susurânde,
Apoi înspre cer cu stele privea, frâul spumegând:
”Fii stăpân, să te ții bine, căci vom trece
Prin păduri de-argint și aur, vezi pe drumuri cotituri,
Grămezi mari de nestemate, aur mult, iscoditor:
”Nu gândi să le ai toate căci ești simplu muritor,
De vrei Arta cea frumoasă,
Ce-i a Duhului lucrare,
Zi întâi o rugăciune,
Ia-ți pe umeri sfânta Cruce”.
Grea ispită este Arta,
Duci pe umeri grea povară,
Ea te frige și te arde,
Căci e focul din origini,
Vântul rechemării sacre
Înspre muntele IUBIRII!
IOAN MICLĂU-GEPIANU
by