Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » IOAN MICLĂU GEPIANU: PE DRUMURILE ARTEI

IOAN MICLĂU GEPIANU: PE DRUMURILE ARTEI

PE DRUMURILE ARTEI
Zbor cu gândul, roibul vieții
Cu aripile-aurite,
Și cu graiul omenesc,
Pelerin pe drumul artei
Precum însăși Făt-Frumos,
Prin vremi mândre și străbune.
Din chiar zorii tinereții,
Sfântul Soare cu-a lui roze felurite
Învelind cu nestemate tot rotundul pământesc,
Auzii cum îmi șoptește roibul meu orgolios;
Eu îl ascultam ce-mi spune;
Punea-n cetini a lui șoapte și în râuri susurânde,
Apoi înspre cer cu stele privea, frâul spumegând:
 – Fii stăpân, să te ții bine, căci vom trece
Prin păduri de-argint și aur, vezi pe drumuri cotituri,
Grămezi mari de nestemate, aur mult, iscoditor;
Nu gândi să le ai toate câci ești simplu muritor!
De vrei arta cea frumoasă,
Ce-i a Duhului lucrare,
Zi: ”Ajută-mi mie Doamne”,
Ia-ți pe umeri sfânta Cruce!
Grea ispită este Arta,
Duci pe umeri grea povară,
Ea te frige și te arde,
Căci e focul din origini,
Dorul rechemării sacre
Inspre muntele IUBIRII!
        *
CETATEA DE FOC A PORT KEMBLEI
Ca un astru ce răsare
Și din neguri vrând să scape,
Luminează peste zare,
Oglindindu-se în ape;
Astfel însăși e Cetatea,
Glob de foc în nopți senine,
Unde viața și dreptatea
Se născură pentru mine!
Eu eram flîmând și singur,
Alungat de soartă-n lume,
Dar prin focul ei, știu sigur,
Am ajuns la zile bune!
 – Oh, Cetatea împlinirii,
Ideal găsit în noapte,
Tu ești raza fericirii,
Tu din foc scoți dulce șoapte:
 „ Veșnic facăra-ți va arde,
Ca o inimă a iubirii;
Eu te văd ”deschisă carte”
Spre cărarea nemuririi.
(Poezie publicată de revista ”Quarterly”-P.E.N-Sydney-Center –
1987, – 29/12/1987-) – Ioan Miclău.
Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.