POVESTEA MÂINILOR
“Oh, ce bună e odihna,
Pe la umbrele de cetini,
Ori la plăji muiate-n aur,
Viața ta pe val s-o legeni!Astfel, mâinile odată,
Surori dragi, unioniste,
Se jăleau una la alta,
Că nu pot să mai reziste;
Oboseala le sleise,
Stomacul învinuiesc,
Că ar sta ca un netrebnic,
Înghițind tot ce muncesc!
Așadar, jalbă facură,
La judecătorul Creier,
Cum că n-au să mai muncească,
Ci-asculta-vor cânt de greier!
Creierul de mult căzuse
Cu stomacu-n cârdășie,
Nu stătu deci mult pe gânduri,
Ci le-a zis: Așa să fie!
“Oh, ce bună e odihna,
Pe la umbrile de cetini,
Ori la plăji muiate-n aur,
Viața ta pe val s-o legeni!”
Dar după o buna vreme,
Căci nimic nu-I pe vecie,
Bunele surori se miră:
“Ce am dragă? Cum ți-e ție?
“Nu știu dragă, doar privirea-mi
Parcă încețoșeată-mi este;
“Ah, dar uite eu cum tremur,
Nu-I deloc prea bună veste!”
Nici stomacul, trândăveală,
Nu prea bine se simțește,
Ia ascultă cum se-nvârte,
Și de foame chiorlăește!
“Ah, se văicărea stomacul,
Creierul n-a avut minte,
Prea v-am subjugat, surate,
Cu plăcinte, creierul devine linte!”.
Creierul simțind ocara,
Amețit, privind în ceață:
“Tu, stomac nechibzuit ești,
Ca și mielul la verdeață;
”De-azi, cât vesnicia fi-va,
Mâinilor mă declar frate,
Șii cu socoteală numai,
Mai primi-vei a ta parte!”.
Mânilor apoi le zise:
“Haide-ti, dragilor de voi,
Să ne înfrățim la muncă,
Să ieșim iar din nevoi!”.
Ioan Miclau Gepianu
Iubit și distins Editor, George Stroia,
aci e o frumoasă poveste de educație
Ioan
by