Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Ioan Miclău-Gepianu: VERSURI ALCAICE

Ioan Miclău-Gepianu: VERSURI ALCAICE

Ioan Miclău-Gepianu: VERSURI ALCAICE

 

N-am visat între ce vremuri mi-a fost dat să creez versuri,

Să-mi înobilez ființa cu-ale armoniei daruri și eresuri.

Vise mari în lumi de aburi, Doamne, de ce mi-ai trimis,

Între nori bătuți de vânturi să-mi ridic un paradis?

Într-un veac umplut cu intrigi, par un bulgăr românesc

Aruncat în groapa mare ca dovadă de cât frații mă iubesc!

Am un Neam creat de Tine, Sfinte Mare Dumnezeu,

Îl iubesc, și-oi fi ferice cu mult har să-l dăruiești,

Iar eu o frunză pe vânt să zbor spre-alte lumi cerești!

 

*

POMUL DE SANDAL

 

Câtă bunătate are, ce parfumuri glorioase, tămâioase,

Ne aduce ramurile, frunzele, pom din rai – pom de sandal,

Nu pretinde, de se-ndoaie nu se rupe, pare șui, un pom banal,

Dar e-ales ca simbol mare, razele de soare, ale Lunii cea bălaie,

Îl incoronează numai pentrucă el parfumează și securea care-l taie!

 

*

EU

 

Eu niciodată n-am bârfit pe omul cel cuminte,

Și-am căutat cuvinte potrivite și pentru cel ce minte!

Căci uneori și omul cel cinstit, se poate ca să mintă,

Dar numai spre a se feri, a nu se da de partea celora cu smintă!

 

*

PRIETENIE

 

Când un prieten drag te lasă, nu te plânge plină-i lumea,

Dar încearcă astă dată să-ți alegi un fost dușman,

Nu te speria, căci este tot un om cu simț uman,

Ba are să fie mândru, mai cinstit, bucurie ce-și dorea!

 

*

Drept Judecător…

 

Nu sunt eu să judec lumea, este sus un Drept Judecător,

El judecă de merit cel are fiece popor.

Eu sunt un trecător peste hotare ca furnica,

Sunt omul călător ca fiecare, dar mai mult, sunt un nimica!

 

IOAN MICLĂU GEPIANU

 

Facebooktwitterby feather