ÎŢI AMINTEŞTI

Îţi aminteşti iubito când coseam

pe luncă,  fânul mare, încâlcit?

Ştiam că numai noi îl călcam seara,

când târziu, ne-ntâlneam pentru iubit!

Îţi aminteşti iubito, când veneai

pe la amiază, cu un coş cu mâncare?

Eu, mă lăsam atunci de la cosit,

şi te intâmpinam, c-o sărutare.

Îţi aminteşti iubito cum greblam,

fânul uscat, ca să îl facem claie?

Şi uneori  ne ascundeam sub car,

ca să scăpăm de grindină şi ploaie.

Îţi aminteşti iubito, seri de vară

când te rugam cu mine să mai stai?

Şi ne iubeam pe fân uscat afară,

iar fânul,  mirosea a flori de mai.

Îţi aminteşti iubito seara-n care,

eu ţi-am cerut să fi soţia mea?

M-ai sărutat şoptindu-mi printre lacrimi;

O dragul meu, eu sunt demult a ta!

ÎMPLINIRE

În ochii tăi citesc ca într-o carte

şi-ncerc s-o descifrez aşa cum ştiu.

Văd încă multe semne de intrebare,

dar  vreau doar eu, iubitul tău să fiu!

În ochii tăi  eu văd întotdeuna

o urmă de regret  ce te apasă.

Încerc să te iubesc  ca nimeni altul,

şi vreau ca într-o zi, să-mi fii mireasă.

Să facem nunta undeva la ţară,

cu masa-ntinsă acolo, sub meri.

Să-ţi dau atunci  iubirea vieţii mele

şi să-ţi ofer totul, fără ca să-mi ceri.

Să fie semnul împlinirii noastre,

şi fructul dulce pe care l-am luat

Din pomul sfânt al dragostei curate

şi amândoi cu poftă, l-am muşcat.

ŞOAPTE

Când privind  în ochii tăi,

văd strălucirea lunii,

Te strâng la piept, să te-ncălzesc,

tu, mă străpungi cu sânii.

În sărutarea ce mi-o dai,

e foc şi e dulceaţă,

E-atâta dragoste în ea,

şi-atâta dor de viaţă!

Strâns lipiţi, îmbrăţişaţi,

simţim fiorul care,

Ne copleşeşte pe-amândoi

din cap…  până-n picioare.

Şi ne legăm prin jurământ

de suflet,  în sfinţire,

Să ne iubim, cât vom trăi,

intrând  in nemurire.

PASUL

Când ne-am cunoscut,  ţii minte,

eram, cei mai buni amici,

Ne iubeam doar telefonic,

tu acolo, eu aici…

Îţi spuneam mereu; măi fată

vino-aici  să nu stau… solo!

Vin! spuneai, dar stăteam încă,

eu aici şi tu acolo…

Ne iubeam şi luni de zile

am tot aşteptat să zici…

Până când o să stăm singuri

tu acolo, eu aici?

Aşa că, dilema noastră,

în final s-a rezolvat:

Astăzi,  la „Starea Civilă”,

amândoi  ne-am prezentat.

AI APĂRUT…

Ai apărut în viaţa mea,

la un apus de soare,

Chiar atunci când nu speram,

c-o să  mai am scăpare…

Ai apărut  în viaţa mea,

la fel ca primăvara,

Ce vine după  iarnă grea,

s-alinte aşteptarea…

Ai apărut în viaţa mea,

şi te-ai lipit de mine:

Findc-ai ştiut că te iubesc

şi ţin mult la tine…

Ai apărut  în viaţa mea,

Cu zâmbet şi tandreţe,

ca să începem amândoi,

a doua tinereţe…

PLIMBARE

Când strâns lipiţi  unul de altul,

plecăm să ne plimbăm  pe jos,

Şi vântul serii te atinge,

mişcându-ţi părul mlădios…

Când te cuprind apoi de umeri,

uitându-mă în ochii tăi,

Mă las purtat de vraja dulce,

cu capu-n nori, ars de văpăi…

Timpul, lumea se opreşte,

ne oprim şi noi în drum:

Şi-ţi şoptesc cu vocea stinsă,

vreau să te sărut, acum!

Ne întorcem către casă,

tot pe jos cum am plecat.

Încă-ţi simt sânul fierbinte,

când sărutul mi l-ai dat.

Iar în noaptea ce se lasă,

totu-mi pare luminos…

Eşti un înger de iubire

care m-a întors pe dos!

PIETRE

(Prietenului meu australian,

George Roca, editor)

Pe cărarea vieţii tale,

multe pietre-ai să-ntâlneşti.

Unele le dai de-oparte,

altele, nu le urneşti!

Ai să-ncerci tot ce se poate,

să răzbeşti, să treci oricum…

Dar  mereu, alte pietroaie,

îti vor apărea în drum!

Şi aşa, mutând la pietre,

vei munci necontenit,

Fără  însă, să-ţi dai seama,

că ai cam înbătrânit!

Bătrân,  obosit de trudă,

să mai lupţi, nu vei putea!

O s-alegi piatra mai mare,

ca să te aşezi pe ea!

–––––––––––

Ioan CÂRJA

Los Angeles, California, SUA

7 martie 2016

by

Referinţă Bibliografică

Ion CÂRJA: FRÎNTURI DE GÂND (POEZII)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 7 martie 2016