În această toamnă, în cea mai cromatică lună a anului, octombrie, cu multitudinea sa de culori care-ți încântă privirile, a fost organizată întâlnirea celor ajunși în „toamna vieții”, absolvenți ai Facultății de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții București, promoția 1982!

În acel  an, ieșeau din facultate, cu repartițiile în mână, peste o sută de tineri ingineri, pe atunci viitorul de mâine, acum veterani al mai multor decenii, cu bune și rele, cu urcușuri și coborâșuri programate de destin, dar influențate și de regimurile social-politice care s-au perindat în ultimul secol.

Ca să ajungem la locația unde avea loc întâlnirea, dinspre sud sunt două posibilități de acces.

Una este pe vestita și spectaculoasa Valea Prahovei, flancată de o parte, la răsărit, de Munții Baiului, iar de cealaltă de Masivul Bucegi, cu spectacolul său inedit!

Pe traseu întâlnești două stațiuni renumite, Sinaia, cu monumentalul Castelul Peleș, telecabină, pârtie de schi etc, apoi Bușteni, la poalele Caraimanului, cu telegondola ce urcă abruptul Jepilor Mici și ajunge la Babele.

Aproape de intrarea în stațiunea Predeal, o șosea se ramifică spre Pârâul Rece și de acolo se poate ajunge la Bran.

A doua cale este să pleci din Câmpulung Muscel, și urmezi o serie de urcușuri și coborâșuri, în serpentine, ajungând la cota 1290 în zona localității Fundata, de unde se observă perfect culmea dantelată a munților Piatra Craiului, de care mă leagă și câteva amintiri din studenție, și plăcute dar și riscante, ca urmare a adrenalinei „tânărului student”! Și aici drumul este plin de spectacolul oferit de mama natură, mai ales acum într-o toamnă frumoasă de octombrie, cu cromatica și decorul său minunat, prin jocul de culori al pădurilor ce se „cațără” ca niște alpiniști, din adâncul văilor până pe culmile amețitoare ale munților.

Întâlnirea la o pensiune din localitatea Bran a fost la început emoționantă. Unii eram septuagenari, câțiva depășiseră acest număr de ani, iar alții încă nu ajunseseră! „Fetele”, cum încă le mai alintăm noi, ca pe timpul facultății, erau mai „tinere” decât noi „băieții”, cum încă ne alintă și ele!

Din peste o sută de „studenți” cred că am mai rămas în viață, să ne purtăm pașii spre împlinirea secolului!, puțin peste jumătate, ceilalți plecând, pe rând, într-o altă dimensiune, reîntorcându-se în „regatul pulberii stelare.

Dar nu toți care-și mai poartă deceniile pe umeri au putut onora cu prezența această întâlnite, mulți fiind plecați, și stabiliți cu familia, peste mări și țări (și oceane!,) la mii de kilometri de patria mamă, în Italia, Franța, Anglia, Germania, America sau Canada!

Dar emoția revederii, a unora după un an de la ultima întâlnire, a altora după mai mulți ani, a trecut repede și ne-am comportat de parcă ne vedeam în fiecare zi pe băncile facultății!

La această întâlnire nu am fost toți colegi pentru că pe drumul vieții nu s-au realizat mariaje numai între noi, ci și cu parteneri din alte domenii. Totuși, împreună, formăm „Marea Familie a generației 1982”!

Exuberanță, bucurie, uneori depănarea de amintiri, dar mai mult se trăia momentul prezentului și acesta este cel mai important în viață!

Vineri seara, pe terasa aflată la câțiva metri deasupra terenului ce coboară în pantă către vale, am unit mesele și fiecare a comandat de băut și de mâncat, ce a dorit! Ne simțeam ca la „un șpriț” în anii studenției, după succesul la examene!

S-a conversat pe diverse teme, profesionale, dar și științifice. De sus, de pe terasă, se desfășura pe versanți, pădurea, cu cromatica sa, specifică toamnei.

Pe firul văii, pe o stâncă, se vedea în plenitudinea sa vestitul Castelul Bran, iar în

depărtare se ridicau mărețe culmile Masivului Bucegi, iar undeva la orizont, spre răsărit, Munții Piatra Mare.

Mulți dintre noi, în anii studenției, am colindat cu rucsacul în spinare, uneori am luat și corturile, potecile uneori însorite, alteori prin viscol, pe culmile Bucegilor. Cu colegii cu care am colindat munții, ne-am amintit „crâmpeie” din aceste „expediții”! la Piatra Arsă, Babele, Monumentul Eroilor de pe Caraiman, Padina, Peștera, Obârșia Ialomiței cu cascada, Valea Cerbului, Vârful Omul, Hornurile Mălăiești etc.

În glumă i-am zis unui coleg că a doua zi putem să revedem Canionul Șapte Scări din Piatra Mare. A râs: „Poate doar să-l vedem de jos, cine crezi că-l mai poate urca la vârsta noastră!?”

A doua zi, la propunerea unor colegi, cândva „montaniarzi” adevărați, cutreierători în studenție și, poate și după aceea, a celor mai importante masive muntoase din România, ne-am îmbarcat în mașini și am plecat spre stațiunea Cheile Grădiștei din Moieciu și Fundata! Acolo nu fusesem niciodată și am fost încântat de frumusețea de basm care se desfășura în fața ochilor! Puteai admira, de jur împrejur, de o parte, spre răsărit Culmile semețe ale Munților Bucegi, iar de cealaltă, spre apus, creasta dantelată a munților Piatra Craiului, cu abrupturile sale!

După o zi exuberantă, ca-n anii studenției, seara a avut loc „masa festivă”, cu „bufet suedez”!

S-a socializat, amintiri peste amintiri, dar și despre succesele fiecăruia în viața profesională, s-au spus glume, dar cel mai mult s-a dansat pe muzica „anilor 80”!

A fost o seară minunată!

În ultima zi, duminică, după micul dejun, a mai urmat o rundă de discuții, îmbrățișări și… unda de părere de rău că pentru un an vom fi departe unii de alții, fiecare pe drumul său.

Dar să sperăm că anii următori nu ne vor mai împuțina și… peste încă patru decenii „formația” va fi completă ca în 2026!

Ion Nălbitoru – membru UZPR

by

Referinţă Bibliografică

ION NĂLBITORU: Întâlnirea „septuagenarilor”! – 44 de ani de la absolvirea Facultății de Hidrotehnică București –/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 5 noiembrie 2026