FĂRĂ PODOABE

Așa m-ai cunoscut,

fără podoabe,

păream săracă în haina de vise

ce învelea clopotul inimii

din ceasul acela crud…

Primeam cu brațele deschise

Lumina care zburda

și striga lumii

cât ești de frumoasă,

Iubire!…

N-ai încăput în mine

și te-ai revărsat

peste pământ și ape,

peste oameni treziți in dimineți

nestatornici, uneori.

Așa m-ai cunoscut,

fără podoabe,

doar cu tine in suflet,

Iubire!…

Sunt mai aproape de tine

cu o lacrimă…

COLIND

Doamne,nu mă lăsa

singură de sărbători,

când cerul e plin de colinde

și miresme de brad!…

Trimite o Stea la fereastră,

călăuză fiind

pentru cei care trec

și nu se opresc.

În trecerea ta spre veșnicie,

Doamne,

lasă-mi un colind

cu care să îmi spăl obrajii.

AH, UMERII

Frământată, litera nopții

se înghesuie în cuvinte

ce caută răspuns pentru haina

sub care mă ascund.

Încerc să îmi acopăr tălpile,

ele mă dor de atâta umblet,

dar îmi rămân umerii dezveliți,

ah, umerii,

pe ei i-am neglijat totdeauna,

acolo ceva am lăsat în urmă

intr-o primăvară cu țipăt,

ca o desprindere de muguri

pregătiți să înflorească.

Umerii, ah umerii,

acolo am simțit

libertatea și zborul,

puterea care înalță un om,

trup și suflet încărcat cu lumină.

––––––––––

Lavinia BUD

Timișoara

9 decembrie, 2017

by

Referinţă Bibliografică

Lavinia BUD: Poesis/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 decembrie 2017