Am deschis ușa cu multă băgare de seamă și am constatat că plecasem de acasă de oarece vreme. Nu scria nicăieri chestia asta dar aveam eu bănuielile mele care refuzau să îmi iasă din cap. Puteam să îmi închipui că ajunsesem pe o plajă fierbinte și rămăsesem acolo sau poate că intrasem într-o clădire în care se împărțeau doritorilor milioane. Pe naiba,că nu se dădeau nici măcar din alea,cadouri parcă, pentru care să fi avut motiv să fi stat la coadă. Noua orânduire desființase cozile așa că trebuia să stau în casă și să aștept venirea câinilor cu covrigi ieftini. Casa mea era construcția aia cu patru pereți,podea și tavan,de care nu puteai să știi niciodată dacă nu avea ceva în plus ca de pildă microfoane situate foarte aproape de partea mea dorsală ușor bombată . Așa că trebuia să mă stăpânesc de fiecare dată când mă aflam în zonă și să nu dau drumul la pârțurile mele nevinovate .
oamenii circulau pe trotuar cu o viteză care mă făcea să cred că traseul lor cuprindea și o intrare plus o ieșire prin garsoniera mea proprietate personală.Și dacă nu mă credeți,pot să vă arăt actul care să vă trimită la naiba iar pe mine să mă lase comod pe singurul meu fotoliu,chiar dacă pretindeam că ar fi fost mai multe . Îl preferam pe cel din stânga,aproape de geam, celelalte fiind prezente doar în imaginație . De ce mi-am luat garsonieră? Fiindcă se potrivește cu garson,adică băiat. Și băiat am de gând să rămân până după orice limită cunoscută sau nu. Pe la mine treceau doar femeile cu fusta deasupra genunchilor,ceva din locuință respingând celelalte persoane ca fiind nedorite. Aveam telefon dar nu și cu cine vorbi și de multe ori stăteam cu el la ureche, fără să fi format vreun număr anume . Și nu mă plictiseam fiindcă între timp mă gândeam la cei care plecaseră de pe lumea asta fără să știe unde urmau să ajungă.
În literatura veche ni se spunea că la cazan dar lucrurile trebuie că mai progresaseră între timp fiindcă ar fi fost umilitor să fi folosit tot uneltele alea de acum o mie de ani și mai bine.
Așa că am lăsat receptorul în furcă și am încetat să mă mai gândesc la prostii.
Nu știam dacă eram și eu un individ capabil să treacă prin zid însă am lăsat întrebarea să treacă mai departe de mine fiindcă aici se afla mai mereu câte o persoană care să caște gura la cele făcute de subsemnatul. Ar fi fost mult mai bine să fi bătut cuie în toți cei patru pereți ai dormitorului meu. Nu aveau să mă deranjeze în timpul somnului . Șe ce să fi aghățat acolo? Dar era neapărat necesar să o fi făcut? Și oricum,după plecarea oaspeților urma să dau jos cui după cui . Mai ales ele fiindcă semănau prea mult cu litera I. Cea care pornea numele a câtorva ființe feminine mai puțin faste care mi-au traversat viața. Și ce dacă mi se părea peretele către exterior subțire ca foița de țigară pe care nu mai aveam voie să pun mâna? Rămâneam însă cu impresia și continuam să scrâșnesc din dinți, cu ochii pe fructul oprit.
Aproape că se făcea seară,semn că nu mai vedeam mare lucru și că trebuia să vină Lili cubaneza să îmi facă duș și să îmi dea de mâncare. Era bun traiul în capitalism dacă te lăsa vederea. Și dacă pe deasupra mai sufereai și de diabet, era totul aproape perfect . De o bună bucată de vreme fata începuse să mă învețe spaniola în vreme ce mă stropea cu apă ca să înlăture săpunul. Nu folosea mănuși și nu îmi spunea motivul. Nu puteam să îmi dau seama ce oră putea să fie deoarece ceasul mi se oprise și eram de părere că și timpul procedase la fel. Mă așteptam ca unul din stradă să îmi strige că mi-a stat ceasul . M-am dus la ușă și am descuiat-o fiindcă fetei nu îi plăcea să aștepte dincolo. Eu îmi intrasem bine în rolul de chior,adică mă sprijinisem de toate mobilele din jur ca să ajung la ușă.
Datorită certificatului medical eliberat de oculist aveam să primesc bani mai mulți,să am parte de o chirie simbolică și să mă bucur de respectul plin de invidie al celor din jur. Însă din cele de adineaori nu credeam nici măcar o iotă.
Fata nu era de fapt fată ci doamnă în toată regula,având cu soțul ei nici mai mult și nici mai puțin de trei copii Plus o fiică vitregă produsă mai înainte de bărbat cu o alta . O chema Jessica,dacă nu mă înșel cumva.
Însă îi plăcea să fie veselă și odihnită,fără să îi pese prea mult de rest.
Nu avea nimic rău în ea,dimpotrivă,dăruia de fiecare dată mai mult decât era nevoie. Și dacă nu apărea mai repede, avea să se împiedice de frunzele alea care căzuseră pe alee nu cu multă vreme în urmă . Aș fi vrut să mai fi dormit însă eram sigur că zgomotul pașilor ei avea să mă trezească și să îmi propună să îmi văd de treabă,nene. Ceva îmi spunea că pornise către mine,așa doamnă cum era. Nu mă gândeam niciodată la copiii ei ci o lăsam pe ea să mâne discuția în direcția care i-ar fi convenit.Uneori muream să o iau în brațe și să o învârt în jurul camerei,uitând să mai aprind lumina. Eu nu prea aveam nevoie de becurile din plafon dar trebuia să le las acolo fiindcă altfel lumea care trecea pe la mine ar fi putut să bănuiască faptul că ajunseseră la grădina zoologică,zona cu maimuțe. Sau ar fi putut să îmi zică verde-n față MĂI GIBON BĂTRÂN. Și gibon fiind,nu puteam să le dau replica după cum ar fi meritat-o.
Renunțasem cu oarece vreme în urmă să dau replica fiindcă ajunsesem la concluzia că nu avea nici un rost. Afară noaptea începuse să se lase pe vine și cred că era întoarsă către mine exact cu partea aia de care toată lumea se ferește să pomenească măcar. Pe mine mă protejau totuși geamurile care nici măcar nu tremurau la o astfel de apropiere.
Ca să îmi treacă vremea mai repede, am început să fac drumuri între bucătărie și dormitor,fără să uit să opresc în stațiile intermediare. Mi se părea ciudat că tot ceea ce știam eu se regăsea în capul fiecărui om care trecea pe stradă. Acasă ar fi rămas cu creierul gol . Curios mi se părea însă dacă și ceilalți aveau parte tot de aceleași impresii. În caz că da,orice întâlnire care ar fi avut loc între noi ar fi fost lipsită de relevanță.
Așa că am început să mă deplasez într-un picior și să îmi las ideile să cadă pe unde apucau,fără să mai aibă vreo importanță unde.
Pe stradă se făcuse întuneric de-a binelea și într-un astfel de mediu lui Lili avea să îi fie mult mai ușor să îmi sune la ușă. Dar pe hol aprinseseră luminile,lăsând bezna doar în jurul imobilului,ca pe un titlu nobiliar . Avusesem discuții îndelungate cu constructorul pentru obținerea unei sonerii umane sau mă rog,mai apropiată de realitate. Dar nu puteam să îi vorbesc fiindcă o plasaseră în afară și lumea din bloc ar fi zis că o luasem razna dacă m-ar fi văzut vorbind de unul singur,către pragul de sus al ușii mele .
La un moment dat mi-am zis ori mai degrabă am simțit că mi se terminase tura,motiv pentru care m-am oprit din circulație și m-am pus jos pe un fotoliu,cu o carte interesantă în mână. Mă tenta să fi răsfoit paginile la intervale regulate,fără să le fi citit. Dar ochelarii mi se găseau pe o etajeră maro ,la o oarecare distanță de eveniment ,așa că nu puteam să fac așa ceva. DOMNULE,DAR CE ARE SULA CU PREFECTURA? Prin urmare am privit coperta minute în șir,curios să văd care din personajele desenate acolo avea să îmi iasă înainte și să mă recunoască . Dar toate aveau să rămână imobile,refuzând chiar și să clipească.
Trebuia deci să mă întorc din lumea care mă absorbise până la sațietate și să fac parte iarăși din cea de aici,cea în care fiecare locuitor avea grijă de perechea care i se arăta în oglindă. Să o determine să fie bună doar de bucătărie și dormitor. Pe un așa fundal puteam chiar să și desenez.
La un moment dat am început să îi aud pașii fetei,chiar dacă sunetul cu pricina s-ar fi putut datora subconștientului meu care începuse să dea semne de ADOLESCENȚĂ. Da,ar fi fost mult mai bine să fi arătat mai tânăr,nu cu foarte mult dar mai tânăr. Un singur lucru nu puteam să îl fac. Să refuz să cred în senzațiile APĂRUTE PRIN creierul meu.
Dacă aș fi făcut așa ceva ar fi fost ca și cum m-aș fi aflat în boxa acuzaților, în așteptarea verdictului.
Dar nu ăsta era felul meu de a fi ci un cu totul altul. În mine încăpuseră în viață doar legea că nu trebuia să bag absolut nimic în seamă și că trebuia să fiu mereu binedispus,indiferent de ploaia cu pietre care ș-ar fi schimbat cursul din dorința de a fi căzut peste mine de parcă ar fi știut că nu aveam umbrelă. Mi se părea interesantă senzația care mi-o dădeau picăturile de ploaie care mi se strecurau pe sub guler. Așa că nu puteam să fiu demontat de mica întârziere a fetei care avea totuși să apară. Așa îi fusese scris . În clipa de față o auzeam dând colțul molului din apropiere,ținând strâns bara autobuzului de vreme ce o mai încerca o oarecare neliniște la conducere. Și trăsătura asta a ei mă făcea să zâmbesc și să înțeleg că rămăsese un om. Mă aflam pe una din paginile situate mai către sfârșit și cartea vieții mele nu mai avea prea multe de parcurs însă gândul cu pricina mă făcu să casc,vă rog să mă credeți. Vă văd pe toți ca fiind auditoriul din sală al unei piese de teatru bulevardiere,scrise de un altul,nu de mine.
Brusc am auzit soneria de la intrare agitându-se în fel și chip dar mă uitam pe direcția ei ca paralizat,fără să fi făcut măcar un gest de apropiere. O lăsasem neâncuiată și poate că avea să se deschidă de la sine.
Fata intră înăuntru cu aerul că ar fi vrut să bată pe cineva fără nici o întârziere .
-Ola chico/salutare băiete/,de ce nu vii să îmi deschizi ușa?
Stăteam cu gura ușor deschisă,în căutare de aer,neștiind ce să îi răspund. Parcă eu eram cel care ar fi trebuit să aibă grijă de ea și nu invers. Lili își aruncă haina cu nepăsare,cea care o purta prin oraș și ziua și noaptea. Nu puteam să înțeleg cum mi-ar fi fost viața dacă m-aș fi aflat în pielea soțului ei. Dar animalul avea deja o fată dintr-o căsnicie anterioară și trei cu Lili așa că trebuia să îi ajungă. Și poate că era rândul meu.
Puse repede mâncarea la încălzit cu gesturi experte,fără să rostească nici măcar o vorbă de scuză pentru întârziere.
-Ești cea mai frumoasă fată din lume,guapa/frumoaso/. Trebuia să îi zic ceva dacă vroiam să încălzesc atmosfera. Ea se aghățase cu privirea de cuptorul cu microunde.
-Bah,bătrân nenorocit. Nici măcar nu știi ce zici,vertebrată.
Știa că îmi plăcea de ea așa că nu își mai căuta cuvintele în dialogul cu mine .
Puse mâncarea caldă într-o farfurie smulsă pur și simplu din dulap și se apropie de mine,cu lingura în mână de parcă ar fi fost vorba de un duel .
-Mâncă,îmi ordonă ea scurt și fără strop de zâmbet. Abia fusese înaintată în grad .
Stăteam deja pregătit,știind că în caz contrar ar fi fost capabilă să îmi arunce conținutul lingurii pe față. Nu vedeam prea bine ce se întâmpla dar gesturile ei aduceau furtuna aproape. Și dacă am prins-o de mijloc,ea mi-a vârât ciorba aia nenorocită pe gât. Și dacă mă servea cu ea nu puteam să mă plâng fiindcă eu o scosesem din frigider și o pusesem în apropierea mașinii.
-Unde ai întârziat atâta,drăguțo?
O întrebam așa de parcă i-aș fi fost soț legiuit,uitând între timp că fusesem căsătorit de vreo trei ori. NU-I PROBLEMĂ,îmi spuse domnul Max dintr-o cafenea puțin luminată. LASĂ CĂ TE FAC EU CU DOUĂZECI DE ANI MAI TÂNĂR ÎNTR-O CLIPITĂ. Dar continua să își soarbă absintul cu înghițituri rare. Speram să o facă înaintea plecării fetei,să fi avut ce să îi arăt.
-Hombre/omule/,am patruzeci și cinci de ani și nu știu încă să conduc. Așa că am început să iau lecții de conducere și astăzi am avut parte de prima .
Vorbea relativ liniștită și fără să mă privească prea mult dar tocmai stilul ăsta de a se purta făcea ca tensiunea din cameră sau dintre noi să crească la cote nebănuite. Începeau chiar și lucrurile să zăngăne prin casă. Iar mie îmi era frică să nu explodeze ceva în mine și să facă să îmi apară o grămadă de răni pe corp,instrument al trecerii mele prin viață. Pe care îl acoperisem doar cu o pijama subțire Și ușor transparentă dar străveziul ei părea să nu aibă nici un efect asupra ei. Data viitoare aveam să încerc să o aștept mult mai sumar îmbrăcat.
-Înghite supa și ține-ți mâinile acasă,broscoiule . Nu puteam să înțeleg de ce nu mă lăsa să îi măsor dimensiunile de vreme ce o și plăteam cu ciocolăți credule și proaspete . Sau să îmi permită să mă conving că avea chiloți pe ea,chiar dacă i-ar fi stat mult mai bine fără.
-Într-o bună zi am să te cumpăr…
-Să nu uiți să vii cu milionul. Păi frate,cu un milion puteam să am o sută ca ea. Dar nu i-am spus-o și mi-am înghițit ultimele linguri de mâncare cu părere de rău . Nu se mai obosise să schimbe lingura cu furculița pentru felul următor . Dacă tot nu vedeam prea bine…
Puse jos mulțumită lucrurile folosite la hrănirea mea cu un oftat de ușurare după care se întoarse cu fața către mine.
-Și nenorocitul de instructor a încercat să își pună mâinile sobre mis tetes/pe sânii mei/ dar i-am tras repede una peste față de a oprit imediat mașina.
-Și tu?
-Am coborât imediat,tonto/ prostule/. Ce mai era să fac? Oricum,de mâine am să caut un altul cu mâinile tăiate . Îmi părea rău că nu fusesem în locul instructorului.
Afară nu mai era întuneric și se pare că natura se îmbulzea înaintea geamurilor mele,dornică să vadă înăuntru. Aș fi vrut să știu și eu ce găsise interesant . Îi luasem deja o mână dar fata nu mă lăsă să merg mai departe. Dorința mă scopise de toate obiceiurile bune.
Eram în plină toamnă dar îmi doream să fie vară,să mă fi luat de mână și să mă fi dus noaptea pe una din plajele alea fierbinți unde se făcea nudism chiar și după lăsarea întunericului.
Începuse să gesticuleze în vreme ce îmi povestea de impertinența individului dar îmi plăcea de ea chiar și așa.
-Gata cu poveștile.Hai la baie să faci duș.
Mă luă pe sus și mă introduse în cadă după ce mă lăsase fără pantalonii de pijama. La fel și fără bluză,ferindu-se să stea prea aproape de mine,eu fiind dornic doar să o fi atins pe locurile ei care nu aveau pereche.
Mă acoperi cu șampon peste tot după care începu să îmi răzuie pielea cu un burete de plastic. În tot locul,parol. Mă gândeam că poate avea să iasă ceva că prea eram gol,ca de la mama natură.
Dar Lili nu îmi lăsă vreme pentru reflecții și începu să mă șteargă cu un prosop imens chiar și prin locurile în care îmi ascunsesem gândurile referitoare la ea. Oare ea de ce nu se dezbrăca în clipele în care îmi făcea duș? Întrebarea mea retorică semăna cu anunțurile publicitare din revistele nemțești care promiteau cumpărătorilor ochelari care să te fi făcut să vezi trupurile goale ale femeilor,indiferent de hainele pe care le purtau. Aș fi vrut să fiu deșteptul deștepților dar ea mă umpluse cu apă după care opri lichidul și mă șterse cu mânie parcă. De ce trebuia să fiu eu cel care să îndure pedepsele cuvenite altora? Dar până să mă fi lămurit de întrebare Lili trăsese deja peste mine o pijama nouă pe care o spălasem în încinta blocului,la ultimul etaj parcă. Uneori mă lăsa memoria și nu mai îmi aduceam aminte nici măcar de câte ori fusesem căsătorit. Dar la a treia lumea avusese grijă să taie bine din dar și să ne lase cu bani mai puțini . Și nu că m-ar fi deranjat cine știe ce dar așa ceva nu se făcea,cu atât mai mult cu cât îmi erau rude sau prieteni. Iar uneori și una și alta.
Dar cu ea urmă să fiu cel mai fericit dintre muritori . Abia mi se pronunțase divorțul ca la nici trei luni să mă pomenesc vere că o ceream de nevastă pe următoarea . Și abia după o zi mi-am dat seama de boroboața pe care o făcusem. Dar nu mi-a părut rău fiindcă avea să stea de mână cu mine chiar și noaptea,în timpul somnului.
Primul film văzut împreună urma să fie o cacialma fiindcă ne-am sărutat două ore fără întrerupere,motiv pentru care nu mai îmi aduc aminte nici limba pe care o vorbeau pe marele ecran. Dar reușise să mă sperie bine. Pentru ca într-o jumătate de oră să uit totul și să o luăm de la capăt cu pupăturile. Intram zilnic în câte trei sau patru cafenele așa că nu trebuia să fiu surprins dacă salariul mi se termina puțin cam repede.
Dar ea mă lua în brațe și mă făcea să uit totul. Și nu eram sigur dacă mă despărțisem de ea sau nu. Știam doar că ne muriseră toți părinții așa că puteam să joc liniștit pe mormintele lor.
Chiar dacă vreunul din ei ar fi dat capacul deoparte și asta ca să mă întrebe dacă îmi picase bine dansul. Soția mea nu era departe de mine și se postase în spatele meu fără să scoată nici un cuvânt.
Oare ce să fi însemnat pe atunci muțenia ei? Fiindcă odată cu trecerea timpului se schimbau și semnificațiile pe care le aveau gesturile sau atitudinile noastre.
Dar pe Lili aș fi vrut să o iau din ziua de ieri sau poate din cea de alaltăieri. Avea o față ușor copilăroasă și nu mă putea convinge că era altfel ca fire chiar și dacă ar fi răcnit de două ori mai mult. La șipetele ei îi răspundeam cu sărutări de mîini și ea nu uita niciodată să îmi spună că mă detestă.
Ei,nu prea credeam eu totul dar vorbele ei mă relaxau,mă întinereau chiar. Dar între noi apărea o barieră pe care trebuia în permanență să o sar,dacă vroiam să ajung mai aproape de ea. Mă forță să mă bag în pat. I-am făcut pe plac numai pe jumătate,cealaltă fiind ocupată să o prindă de partea aia bombată din spate.
La un moment dat renunță la luptă și îmi prinse fața cu palmele. Era cât pe ce să devin nebun de fericire că o convinsesem în cele din urmă.
Dar fata se depărtă puțin după care începu să vorbească și să îmi spună că cine lua vaca trebuia să aibă grijă și de viței. Și avea deja trei .
O,Doamne,spune-i Lili și pace.


