Atunci, în nopţile de iarnă era parcă mai potrivită apariţia îngerilor în vis. În albul zilei când umbre nu erau, ci doar lumină şi frumuseţe incomparabilă se făcea cumva pregătirea pentru povestea de seară. Ştiam că intram într-o lume pură, neatinsă de oameni, o lume ca a noastră, a copiilor. Lumea îngerilor era una nevăzută undeva sus, imperceptibilă, dar care ne dădea aripi şi nouă  şi ne doream o joacă acolo cu acele frumuseţi diafane, fie toate în gândul şi imaginaţia noastră. Tot ce ni se spunea despre îngeri era atât de convingător, încât nu suflam numai ca să auzim mai bine. Admiraţia pentru creaţiile lui Dumnezeu era mare şi de nezdruncinat. Ştiam din ceea ce ne spuneau părinţii, că mulţimea îngerilor creaţi de Domnul Isus Hristos era enormă. Ne imaginam cum acolo, într-un loc liniştit sunt minunăţiile acestea, care după noi aveau în grijă toţi oamenii de pe pământ. Mai târziu am aflat cine sunt heruvimii (,,un heruvim este un înger care este preocupat în mod deosebit de gloria şi dreptatea lui Dumnezeu (Geneza 3,24; Ezechiel 10”) şi cine serafimii (în religia creștină serafimul este Înger de rang superior situat ierarhic între arhangheli și heruvimi).

Ceea ce auzeam despre heruvimi, ne făcea şi mai atenţi la lectură.

– Dumnezeu, a pus heruvimii să stea la răsăritul grădinii Eden. Fiecare avea câte o sabie învăpăiată pe care o mânuia cu îndemânare şi aşa era păzit drumul care ducea la pomul vieţii. Şi când ne citea mama noastră din carte, ne sărea somnul dintre ochi şi puneam întrebări pe rând.

– Mama, dar câţi heruvimi păzeau drumul?

– Mulţi, foarte mulţi şi când o să fiţi voi mari, o să citiţi şi alte lucruri o să aflaţi.

– Mama, dar ce este Eden?

– Este o așezare, ca fiind locul unde primul om, Adam, și nevasta lui, Eva, au trăit după ce au fost creați de Dumnezeu.

– Cum l-a creat?

– Adam a fost creat de Dumnezeu din ţărână, i-a dat acest nume şi l-a aşezat într-o grădină din Eden. Aici, erau pomi care rodeau şi în mijlocul ei se găsea ,,pomul cunoaşterii binelui şi răului”.

Nimeni nu avea voie să mănânce fructe din acest pom, căci încălcând cuvântul lui Dumnezeu, va muri.

Se spune că după ceva timp, din coasta lui Adam, Dumnezeu a creat-o pe Eva, care, ispitită fiind de un şarpe, a mâncat din acest fruct oprit şi l-a convins până la urmă şi pe Adam să facă acelaşi lucru. Dumnezeu i-a izgonit din grădină pe toţi trei.

– Dacă nu au ascultat…

– Da, copiii mei, să ţineţi minte si să ascultaţi vorbele părinţilor voştri, ei ştiu ce este bine pentru voi.

– Mama, dar ce fac serafimii, acolo sus?

-Ei sunt făpturi de foc.

– Cum?

– Aşa, sunt îngeri de foc, aşa le este numele. Ei la fel ca şi heruvimii au aripi, aduc slavă lui Dumnezeu, fiind la rândul lor, plini de slava lui Dumnezeu. Acolo unde sunt, serafimii strigă mereu: ,,Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeul oştirilor!”

Îngerii noştri erau frumoşi şi buni. Ei păzeau oamenii credincioşi, ne păzeau şi pe noi şi seara înainte de culcare, spuneam rugăciunea cea mai frumoasă de până atunci.

Mama nu ne-a spus că sunt şi îngeri răi, aveam să aflăm mai târziu. Tata ne amintea că aşa cum pe pământ sunt şi oameni răi, poate că şi acolo sus în lumea îngerilor, mai sunt unii care nu ascultă de Dumnezeu. Multe lucruri erau complicate, dar un lucru ştiam sigur. Dacă ne rugăm la îngeraş şi la Bunul Dumnezeu, toate vor fi bune.

În nopţile de-acuma, e un pic altfel, chiar dacă somnul vine mai greu. În lumea îngerească, e-atâta linişte şi atât de frumos.

LILIOARA MACOVEI

by

Referinţă Bibliografică

LILIOARA MACOVEI: Îngerii din nopţile de iarnă/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 decembrie 2015