(în faţa poneilor preşcolari, de grădiniţă)
– Sigur, dv. alergaţi după medicamente, vă îngrăşaţi, de cât bine faceţi, cu sfaturile voastre, celor pe care îi trataţi, v-aţi revărsat, de atâta mâncat, de atâta propaganda, cu tot felul de poveşti, fireşte, adevărate – ca şi cum o poveste este vreodată adevărata – baaaa!
– Aia este povestire, nu poveste!
– Aţi înţeles, neastâmpăraţilor?
– Că dacă nu aţi înţeles, acum vă pun pe calul… care bălan?
– Cine mai are tupeul să nu vă respecte ceasurile de mână?
– Dar aţi văzut vreodată vreun ponei, cu ceas de mână?
– Nu?
– Vedeţi, numai marii gări, ca mine, mai au!
– Şi asta – ca să alerge – dintr-un colţ în altul – de tot felul de alegeri – cu promisiuni de primăvară – dar – mai copii, fiţi cuminţi – asta e vrăjeală – nu vă luaţi după măgari – cum vreţi voi – puteţi s ava îmbrăcaţi de pe acum – cât mai gros cu putinţă – puteţi să vă luaţi de pe acum – cele mai roşii cizmuliţe cu putinţă – puteţi să – mă rog, nu ştiu dacă le-a crescut blana – tundeţi de pe acum – toate oiţele năzdravane – şi să le duceţi la ungureni, la pătura artizanală de lână, costă 60 de pâini pătura naturală – clasa hibernala – nu 100, cu lâna altuia…
– Ei – merită, nu?
– Mănâncă un om câte o pâine pe zi, tot anul, măcar o lună.
– Din economia asta naţională – din munca seacă…
– în fine… dacă vreţi… cum vreţi voi… puteţi să şi mâncaţi… de la monologul meu… încă de pe acum… cu ce vă servesc părinţii voştri… bunicuţele…
– Numai să nu vă mâncaţi între voi…
– Ştiu – aţi mai avea nevoie de ceva… de papa…
– Dar – de unde papa – pe lipsa asta de repere cardinale?
– Când să îşi mai afle – şi ei – timp – de proprii copii?
– Atât de copleşiţi – de durerile, şi bucuriile – tuturor? Dinafară?
– Ce să vă ofere – şi ei? Când nici la ei – acasă – uite – nu s-au găsit resurse – nu s-au agsit mijloace – nu s-a găsit potenţial – să vă ofere – o băncuţă… De lingiat măcar o alviţă… De stat… mă rog…
– Măcar să aibe loc pe ea, şi o bunicuţă…
– Sigur, o să spuneţi – vă cunosc eu cât sunteţi de veseli – ar trebui să fiţi internaţi – că eu sunt măgarul lui Buridan. Şi Buridan – a fost dat afară din… sat… deşi nici cu t, nu s-ar spune că nu e o poveste…
– Că – prea spunea ceva de care măgarii se cam jenau… să necheze pe faţă… Se cam cabrau… dacă ne facem de râs, faţă de nişte ponei? Ce exemplu am dat noi, în viaţă?
– Se cheamă – că am minţit – degeaba?
– Nu pe Bani grei?
– Cat despre ceasuri… Ce pot să vă spun eu… un măgar… despre ceasurile biologice?
––––––––––––
Liviu Florian JIANU
25 mai 2016
Craiova
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..