Te-ai născut să fii al codrului prieten,
Să treci prin el când doar copil erai,
Să simți cum frunzele îți mângâie obrazul
Când rostul vieții să-l înțelegi gândeai.
Prin ochii-ți mari, sub fruntea-naltă,
Cu patimă, sorbeai întregul Univers,
Urechea ți-o lipeai s-asculți suflarea tinei
Și-apoi trăirea ți-o veșniceai în vers.
Deasupra codrului, în nopțile senine,
O ploaie de lumină îți deschidea cărarea
Spre labirintul ascunselor chemări,
Aveai în inimă iubirea și visarea.
Pe Veronica o priveai din unghiul stelei
În care chipul i-l vedeai încununat
De nimbul dragostei ce-ți provoca durere,
Dincolo de stele, cu ea te-ai cununat.
Și-a fost să fii poetul nepereche…
În scurta-ți existență pământeană,
Aveai să dăruiești comori neprețuite
Lăsându-ți versul să tremure sub geană.
Luceafăr, tu, din codrul verde ridicat,
Cum seva urcă până-n frunze rare,
Aici, lăsat-ai armonioasa-ți rimă
Și inima-ți pulsând în Carul Mare.
13 ian. 2023, Vernești, Buzău, România-Georgeta Tudor
![Urmareste-ne pe Facebook Facebook](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/facebook.png)
![Distribuie pe Twitter twitter](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/twitter.png)
![feather](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/icon.png)