De multe amintiri sunt tulburat,
Care revin mereu din trecut,
Dar prezentul care e actualizat,
Revine doar, şi nu stă prea mult!
Viaţa e foarte tristă fără tine,
Divinul nu a ţinut cont că ne iubim,
Zilele nu-mi mai sunt pline,
Nu voiam astfel să ne despărţim.
Torţele s-au stins aşa de brusc!
Timpul parcă e mult mai scurt,
Aici a rămas mai multă cenuşă,
Nu se mai deschide nici o uşă!
Privesc spre cerul nopţii căutând,
Steaua aceea care m-a călăuzit,
Spre locul unde stăteai aşa de blând,
Depărtarea de unde m-ai privit!
Nu vreau să plâng, nu pot să plâng.
Voi suferi tot mai mult în tăcere,
Durerea în suflet am s-o strâng,
Credeţi că-mi face vreo plăcere?
Moldova Veche ianuarie 2018


