Din când în când mai plâng în noapte, când soarta mă apasă,

Când dor de tine mă cuprinde și sufletul în piept îmi arde.
În noaptea cea amară plâng,ș stele triste cad din cer,
Când nici măcar o frunză nu adie, pe ramurile verzi.

Cad stele argintii pe întindere de apă și cerul plânge
Tu, lună draga mea, a tale lacrimi rău mă frânge.
Așa ne este soarta, și  tu și eu pe cerul vieții azi stingheră.
Căci tot mai grei sunt anii mei, și pașii mai nesiguri.

Ce dacă viața trece fără milă și anii-s tot mai mulți
Eu bătrânețea nu o vreau,  alerg prin câmp desculț,
Ce dacă azi pe umăr ea mă bate,eu o ignor și cânt
Nu vreau nici boala și nici moartea,în neant eu o trimit.

Și grâul în lan azi unduiește,și fruntea de gânduri îmi e plină,
Și riduri pe-a mea față au început să curgă,făr’ de milă.
Și-mi amintesc că viața-i un fuior,că-n viață totu-i trecător
Dar ce nevoie am de ele,m-ascund la sânul vieții temător.

Mi-s anii mulți la număr,cui îi pasă,eu dorul încă-l port,
Și noaptea printre spice aurite,cu gândul eu adorm.
Și dacă noaptea-i tot mai lungă și vorbe dulci nu mai ascult
Eu greierii aud în noapte,și-n zori culeg toți macii de pe câmp.

Cu luna pribegesc în noapte,la țărm de mare poposesc,
Acolo unde pescăruşii în valuri se avântă și o sirena fluieră ușor.
Azi,prag din gândurile mele fac,mă-ntreb tu unde ai plecat?
Sub veșnicia mării,valuri de țărm,cu zgomote se sparg.

Și lacrima îmi curge,și ce dacă…azi de nimic nu-mi pasă,
Când poarta lumii se deschide,eu încă-s tânără,frumoasă.
Mă-acopăr azi cu vălul nopții,să nu-mi mai vadă ochii,
Din macii sângerii,balsam mi-aș face pe scoarța inimii.

Viața azi să-mi înnoiesc,tot cu gânduri tinerești,
De o frunză îngălbenită,sus pe munte bătrânețea să o leg.
În deșert cărări aș face,unde amar,am pribegit,
Azi speranțele mi-s moarte,sufletul îmi e pustiu.

MARIA NEDELCU
LORIA 15 IULIE 2019.

by

Referinţă Bibliografică

MARIA NEDELCU: CE DACĂ VIAȚA TRECE…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 iulie 2019