Am primit un mesaj de la Iași, în care mi s-a spus că a murit inconfundabilul scriitor Vasile Andru.
Un scriitor căruia i s-ar fi cuvenit de multă vreme Premiul Nobel. Nu numai pentru literatură, ci chiar și pentru pace. În cel mai recent număr al revistei ”Cartelul metaforelor”, într-un dialog cu Gheorghe Dobre, redactor-șef al revistei ”Helis” , am făcut trimitere și la Vasile Andru. Revista ”Helis” e ușor de găsit pe Internet, ca și biobibliografia lui Vasile Andru. Nu vreau să lungesc lucrurile, pentru că se pot irita culturnicii fostului partid comunist. Despre Vasile Andru am auzit pentru prima dată de la fostul său coleg de facultate, regretatul animator cultural buzoian Constantin Petcu, în memoria căruia am organizat 17 ediții ale unui concurs literar pentru elevi, sub egida Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău. Pe Vasile Andru l-am cunoscut în 1987, la revista ”Viața Românească”, la o mică șuetă spontană la care au fost prezente nume de referință ale culturii noastre: Petru Creția, Radu G. Țeposu, Mircea Scarlat, Gheorghe Tomozei și Cristian Moraru. Am avut această onoare imensă.
Dumnezeu cu mila!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..