Am în față pliantul editat cu ocazia premierei comediei ”Desculți în parc”, de Neil Simon, una dintre primele piese montate, în prima stagiune (1996/1997) pe scena Teatrului ”George Ciprian”, în traducerea și adaptarea lui Radu Duda și în regia regretatului Dinu Manolache, căruia, în urmă cu câteva zile, tocmai îi publicasem un interviu, în această pagină culturală a ziarului OPINIA. Pe 8 august, în revista botoșăneană „Luceafărul” publicasem un articol despre Ștefan Bănică Jr. De asemenea, tot în OPINIA, dar și în alte publicații din țară, cum ar fi, ”Armonii Culturale”, ”Starpress Internațional”, ”Omniscop”, ”Palia Expres”, ”Vatra Veche” și ”Boem@” am scris despre dramaturgul Paul Ioachim și despre mulți alți actori, regizori și scenografi care au avut ceva în comun cu dramaturgia buzoiană. Toate acestea, având un singur lucru comun: Teatrul ”George Ciprian” din Buzău. Urma să scriu o evocare și despre Oana Ioachim, partenera lui Ștefan Bănică Jr., în piesa de care am amintit mai devreme. Vineri, 11 septembrie, la ora 16,45, m-a sunat regizorul Nicolae Cabel și mi-a spus că Oana Ioachim a murit! Cei doi tineri actori sunt născuți în același an ,1967; Bănică, pe 18 octombrie, Oana, pe 17 iulie. În ”Desculți în parc”, ei au fost distribuiți în rolurile principale, alături de Sebastian Papaiani, Ileana Cernat și Cristi Toma. Piesa a beneficiat și de un decor excepțional, conceput de scenograful și pictorul Emil Moise-Szalla. E vorba despre cea mai jucată piesă a teatrului buzoian. Au avut loc peste 30 de reprezentații la Buzău, într-o singură stagiune, și încă vreo 20 în București sau în alte orașe din țară. Nu am la îndemână o statistică exactă. Când a jucat pentru prima dată în orașul tatălui său, Oana Ioachim nu mai era demult o debutantă. Avea deja câțiva ani buni de experiență teatrală. A avut și de la cine învăța, dincolo de cursurile de la facultate, tatăl ei, Paul Ioachim, fiindu-i primul profesor particular. El însuși își începuse cariera de actor pe scena fostului Teatru Popular Buzău, prin 1947-1948, când încă era elev la Liceul ”B.P.Hașdeu”. În ”Desculți în parc”, cei doi actori, Bănică Jr. și Oana Ioachim, au jucat magnific, reprezentație după reprezentație, fără a se lăsa pradă rutinei. În timpul interminabilelor repetiții, văzând forța și precizia cu care Bănică Jr. își interpreta rolul, am crezut că Oana Ioachim nu o să poată ține pasul cu freneticul fiu al marelui Ștefan Bănică Senior. Dimpotrivă, stârnită cumva și de sfaturile ”cicălitoare” de pe margine, venite de la tatăl său, care, de fiecare dată, asista la repetiții până dincolo de miezul nopții, Oana Ioachim s-a întrecut pe sine, jucând cu dezinvoltura unei adevărate vedete. Până și vulcanicul Bănică Jr. părea ușor descumpănit de nebănuitele energii ale acestei actrițe, care dovedea tranșant că e croită special pentru a o interpreta pe năbădoioasa ”Corie” din comedia lui Neil Simon, o piesă jucată, de-a lungul timpului, pe mai toate scenele lumii, pentru milioane de spectatori! Nu-mi amintesc să fi văzut, pe scena buzoiană, alt cuplu de actori atât de compatibili în roluri, cu excepția lui Catrinel Dumitrescu și Emil Hossu. Îndrăznesc să cred că adevărata ascensiune a Oanei Ioachim a început de aici, de la Buzău. Sâmbătă, foștii colegi, în frunte cu directoarea Gina Chivulescu, au depus, din partea Teatrului ”George Ciprian”, lângă sicriul Oanei, o coroană de flori. Nu am avut tăria sa îi însoțesc. Acum, când Oana deja umblă ”Desculță prin parc”, în cealaltă lume, în căutarea vreunui teatru celest, îl poate întâlni acolo și pe tatăl său, plecat dintre noi în urmă cu 13 ani, și-i poate spune acestuia că, într-un fel, până și-n ultimul ei rol pe pământ, i-a luat pe toți prin surprindere. Lacrimi și aplauze pentru un suflet de o frumusețe de neînlocuit. Dumnezeu să te odihnească în pace, Oana Ioachim!
Marin Ifrim
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..