CU FIRE DE IARBĂ
Marin RADA
Mi-ar plăcea
să nu mai fie nevoie
să ajung
la capătul acestei călătorii,
poate ne vom aștepta
unul pe celălalt
atunci
când nimic nu e sigur,
când ploile se revarsă
fără oprire,
O tăcere
este un semn
în care sufletul
se îmbracă până la urmă
cu mătasea liliachie
a nopții,
gândurile nu se opresc,
umbra se hrănește din mine,
până la ziuă
Învăț să aflu
mereu altceva,
să scriu
cu fire de iarbă
nota cea mai înaltă
dintr-o simfonie
pe care numai tu
o auzi…
14.03.2023
STRĂINA
Marin RADA
Ascultă cum cade
prin vitralii lumina,
doar un singur sunet
ajunge la noi,
până la apusul soarelui,
poate, străina,
va trece pe stradă
cu umerii goi…
Poate vor cânta
la trompetă
sau vor ,, drege”
la chitară
câte-un suspin,
poeții plecați în cer
prea devreme,
travestiți în costume
de arlechin,
Ascultă cum cade
prin vitralii lumina,
printre îngeri
mă trezesc uneori,
până la apusul soarelui,
poate, străina,
va trece cu brațele pline
de flori…
14.03.2023
MIRARE
Marin RADA
Tu nu știi
că eu trăiesc
în visele tale,
sunt mai aproape
de respirația ta
ca oricând,
ploaia bate în suflet
fără-ncetare,
e un dor nesfârșit
peste gând…
Ca o ramură desfrunzită
printre frunzele toate,
dragostea e o iluzie
măturată de vânt,
eu am strâns
câteva cuvinte-ntr-o carte
dincolo de care, totul
e vânare de vânt…
Tu nu știi
că eu trăiesc în visele tale ,
sunt mai aproape
de respirația ta
ca oricând,
dacă astăzi
trece umbra mea
peste ape,
se aud stropii de rouă
plângând …
12.03.2023
CUTIA DE SCRISORI
Marin RADA
Mi-a mai rămas
o viață sub zăpadă,
cealaltă viață
dă în primăvară,
de-atâta iarnă
ce am strâns în mine,
și văile, și munții
se-nfioară…
Parcă o galaxie
se unduiește-n mine
sau o femeie-și lasă
privirea peste flori,
eu o cuprind cu brațul
cum amintirea-și ține
parfumuri vechi, uitate-n
cutia de scrisori…
A mai rămas o viață
și se pare
că păsări trec pe cerul
desțelenit de nori,
aș vrea să zbor cu ele
dar mă doare
parfumul vechi
ce doarme-n
cutia de scrisori…
10.03.2023
GÂNDURI ȘI FLORI
Marin RADA
De o viață de om
duc în spate
povara unui cuvânt,
de parcă duc,
legată într-o iluzie,
bucata mea de pământ…
Mai știi stâlpii mei
de la poartă
sculptați cu o daltă
necunoscută,
de un dulgher?
I-am auzit prăvălindu-se,
plângeau flori sălbatice
pe marginea drumului
cu mâna întinsă
după stropii de ploaie
din cer…
Mai trec și acum
cu capul plecat
în țărână…
Stâlpii mei de la poartă
s-au făcut fum,
poiană cu flori
sau gânduri,
să le ții într-o mână…
06.03.2023
CONFRUNTARE
Marin RADA
O să mă retrag
în peștera
din sufletul meu
ca un vânător
care și-a îngropat
adevărul
și praful de pușcă-n
pământ…
Poate vă voi spune
povestea
trăită de mine,
poate am fost cândva
precum pietrele
arse de lacrimă,
poate mai sunt…
Voi îmi veți rupe
sufletul, speranțele,
grâul și pleava
din cuvintele
bântuite de lună…
Aș picta
mâna Maicii-Domnului,
floarea în care
destinele se adună…
O să mă retrag
în peștera
din sufletul meu…
Acolo nu e tânguire,
nu e noapte,
nu e durere…
Sunt EU!…
03.03.2023
SCRISOARE
Marin RADA
Poate chiar mâine
am să-ți scriu o scrisoare,
pe fulgi de zăpadă
ori petale de măr,
am să-ți prind peste umeri
vechea îmbrățișare
și cununa de vise
în păr,
Într-o pagină
îți voi cere iertare,
în cealaltă am să tac
de ajuns,
să-nțelegi că sufletul
e o pasăre,
care-nvață să zboare
pe cerul tău nepătruns…
Îți voi scrie chiar mâine,
din propria-mi rană,
cu sânge, numele tău
am să-l scriu,
poate el să se vindece,
zidit ca o Ană,
într-o lume în care
e frig, e târziu?!…
Poate chiar mâine
am să-ți scriu o scrisoare,
pe fulgi de zăpadă
ori petale de măr,
am să-ți prind peste umeri
vechea îmbrățișare
și cununa de vise,
în păr…
03.03.2023
ROGVAIV
Marin RADA
Aici s-a risipit
întunericul,
între noapte
și zi
curg râuri întregi
de tăcere…
Ultimele stele
se sting
până se face
de ceară topită
somnul dimineții
de miere…
Uneori se tânguie
sunetul unui tren
la care niciodată
n-am să ajung,
Alteori, porumbeii
se îngrămădesc
la fereastră
și macină zorii zilei,
prelung…
Aici s-a risipit
întunericul,
între noapte și zi,
mugurii stau gata
să înflorească,
culcat în iarbă,
un curcubeu
își întinde brațele
de culori
prin fereastră…
28.02.2023
PARFUM DE NARCISE
Marin RADA
Casa nu mai avea de mult
ferestrele luminate,
ușa s-a lăsat doborâtă de vânt,
ca un câine copleșit
de singurătate,
cerul s-a lipit de pământ,
Strigătul meu
avea urme de sare,
de pe ziduri
picurau clipe arzând,
tu veneai răvășită de fiecare
și dormeai la mine în gând,
Îmi umblai desculță
pe tâmple,
nu puteam să mai scriu
un cuvânt,
doar priveam
și așteptam să se-ntâmple
o minune aici, pe pământ…
Și totuși
a rămas în poveste,
chiar și așa căzută-n genunchi
casa noastră, încă mai este
un parfum de narcise
strânse-n mănunchi…
25.02.2023
CHEMAREA
Marin Rada
Uneori, drumul
nici nu există,
poate chiar o dorință
deschide un drum,
singurătatea
este doar o ființă
la umbra unei lacrimi,
acum…
De când am plecat
mă tot cheamă
pământul de-acasă
rămas răscolit,
lacrima mamei
s-a uscat sub icoană,
tata are sângele
în pământ, viscolit…
Poate că și cuibul
de sub strașina casei
a rămas, multă vreme,
tot singur și gol,
pe pragul casei
nu mai sunt umbre,
lumina intră
pe sub ușă, domol…
Acum mă cheamă
pământul acasă,
peste pașii mei
au crescut mărăcini,
mama și-a uitat
o fotografie pe masă,
seamănă cu icoana
la care te-nchini…
22.02.2023
MARIN RADA
Născut în România în anul 1954, în Albești , județul Olt.
Am studiat dreptul în cadrul Universității București și lucrez ca și consilier juridic în administrația publică locală.
În orașul reședință de județ, Slatina, în care m-am stabilit am frecvetat ședințele mai ultor cenacluri prinrte care și cenaclul ,, Balada” , apoi am participat la ședințele cenaclui ,, Numele poetului ” de pe lângă redacția revistei Luceafărul București..
Am publicat poezii și reportaje în Suplimentul literar artistic al Scântei tineretului, poezii în revistele Amfiteatru, Convorbiri literare, Familia , Flacăra și Luceafărul.
În anul 1985 am primit premiul Uniunii Scriitorilor din România la concursul de poezie ,,Panait Istrati „, Tulcea iar în 1986, premiul special al juriului la concursul de creație poezie, ,, Mihai Eminescu ” , Botoșani.
În anul 1991 am tipărit volumul de versuri intitulat ,, Scrisori neterminate „, la editura Scribul din Slatina.
Am publicat poezii în mai multe Antologii de poezie din țară și străinătate, printre care ,, Primăvara sentimentelor”la editura Ecreator , Bazar de corali , Editura Art Creativ, Antologia Prieteniei, Antologia Apollon-România ,, Moștenirea Limbii Române , Antologii de haiku, în Franța, Japonia și România.
În anul 2021 am publicat la editura eCreativ două volume de versuri ,, Pledoarie pentru fluturi și cer ” și „Comorile umbrei ”.
Am în pregătire pentru anul 2023 un volum de poezie și un volum de haiku.
Sunt membru al Asociației Scriitorilor din România, Filiala Slatina și membru al Societății Scriitorilor Fără Frontiere, Iași, România.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..