Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » MIHAI CABA: EL

MIHAI CABA: EL

EL

 

În iarnă,’n miez de ianuar,

Când totu-i alb sub grea ninsoare

Şi gerul lacom muşcă iar,

Spre EL deschidem toţi cărare…

 

Şi-atunci, cu sufletul vibrând,

Uitând de grijile lumeşti,

Purtând poezia LUI în gând,

Ne îndreptăm spre Ipoteşti.

 

Aici, în Templul Poeziei,

Păşim uşor, tiptil, discret

Şi toate-n jur parcă ne-mbie

Să ne pătrundem de POET.

 

Aici e locul drag şi sfânt

Al efigiei unui neam,

Aici aflăm tainic pământ,

Ce-a zămislit şi râu şi ram.

 

 

Aici sunt doine şi eresuri,

Aici mai e un singur dor,

Aici, ca nouri lungi pe şesuri,

                  EL stă deasupra tuturor.

 

Cu-a sa gândire dezinvoltă,

Cu suflet viu şi cuget teafăr,

S-a înălţat mereu spre boltă,

Fiind Lumină de Luceafăr.

 

Trudind şi zămislind cuvinte

La toate câte sunt fireşti,

EL este-adevărat Părinte

Al limbii noastre româneşti !

 

EL, însuşi, este viaţa noastră

Cu-al ei bogat şi grav registru,

Din munţi şi pân’la marea-albastră

Şi de la Tisa pân’la Nistru!

 

În EL găsim oricând puterea

Orice impas de-a depăşi,

Prin EL ne spunem mereu vrerea

Şi conjugăm verbul „a fi”!

 

Cu opera-i dumnezeiască

Dă seama de-un întreg popor

Menit aici să veşnicească:

TRECUT, PREZENT şi VIITOR !

 

                         Iar dacă săvârşim păcatul

                         De a-I rosti un singur vers,

Acesta ni-i Certificatul

                                 De nemurire-n Univers !

 

        De-aceea-n miezul lui Gerar,

Ca-n sfântă zi de sărbătoare,

Spre EL porni-vom iar şi iar,

        Spre a-I aduce închinare!       

 

 

                                                   Mihai Caba

 

 

Ipoteşti, 15 ianuarie

 

                                                            

 

 

 

 

Facebooktwitterby feather