Este pentru prima dată când sunt pus în situaţia delicată de a-mi da cu părerea despre o carte de cugetări şi definiţii aforistice. Grea treabă! Chiar foarte grea! De aceea, ca să nu mă fac de râs, am citit volumul  Între expresie şi adevăr de Alexandra Mihalache cu mare atenţie şi în diverse feluri. De la cap la coadă, de la coadă la cap, pe sărite, din trei în trei, prin tragere la sorţi. În cele din urmă, am simţit nevoia să-l mai citesc o dată. L-am mai citit o dată şi încă o dată şi… în mod paradoxal, nu m-am plictisit.

După atâta lectură, am început să-mi fac probleme. Prima dintre ele a fost: dacă te întreabă cineva ce este acela un aforism, ce vei spune? Am stat puţin pe gânduri şi mi-am răspuns clar, răspicat şi ordonat:

– aforism înseamnă frumuseţe;

– aforism înseamnă gândire profundă şi matură;

– aforism înseamnă un grăunte de filozofie;

– aforism înseamnă limpezime de cristal;

– aforism înseamnă o concizie care spune multe;

– aforism înseamnă cultură;

– aforism înseamnă ştiinţa vieţii;

– aforism înseamnă dragoste pentru oameni;

– aforism înseamnă poezie;

– aforism înseamnă chintesenţa prozei;

– aforism înseamnă un sâmbure de roman;

– aforism înseamnă sensibilitate;

– aforism înseamnă talent indubitabil;

– aforism înseamnă originalitate;

– aforism înseamnă frumuseţe.

În final, am mai privit o dată cartea şi mi-am zis ca un bătrân cugetător care are o revelaţie: Alexandra Mihalache este ea însăşi o definiţie aforistică.

––––––––

Mihai FRUNZĂ

Brăila, ianuarie 2017

by

Referinţă Bibliografică

Mihai FRUNZĂ: ALEXANDRA MIHALACHE – O DEFINIŢIE AFORISTICĂ – Prefaţă la carte/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 3 februarie 2017