Văd ca-ntr-o oglindă fermecată
Duioasa casă părintească,
Ascunsă-i în șalul de zăpadă,
Cu flori de gheață în fereastră.
Și pârtie cine să mai facă?
Mama și tata plecară amândoi…
Le-aud și-acum pașii, să treacă
Lăsând primele urme pentru noi.
Zburdalnic se-ncinge focu-n vatră,
Se împletesc văpăi în cald decor,
Sarmalele pâlpâie-n oală,
Iar pâinea-i rumenită în cuptor.
Masa înflorește a poveste,
Pe rând ne înșirăm roată-roată,
Vinul rubin se limpezește,
Tata ne îndulcește din carafă.
Acordeonul tatei cântă lin,
Acorduri tandre, dor infinit…
O lacrimă se-ascunde cu alin
Sub geana mamei, suflet prea iubit.
Cad fulgii mari și deși, până la prag
Și se topesc de voia bună,
Ce-aprinde iar căminul nostru drag,
Iubirea de tată și de mumă.
Veniți , copii, acasă, la părinți,
În sărbători cu bucurie,
Cât sunt în viață, de-i întineriți!
Casa părintească rai să fie.
6 decembrie,2020
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA
MIOARA OPRIȘAN,
MEMBRĂ L.S.R.



![]() |
Referinţă Bibliografică |