Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Mioara Oprișan: După 50 de ani

Mioara Oprișan: După 50 de ani

În aceste zile mirifice ale lunii mai, minunata noastră colegă, d-na Safta Constantin, grație unei abilități de a ne aduna în jurul ei, a reușit să realizeze un eveniment astral: Întâlnirea după 50 de ani de la absolvirea Liceului Pedagogic, Brăila, a elevilor promoției 1976, învățători. Îmi exprim astfel recunoștința față de domnii noștri profesori, care ne-au format, față de tine, Sofi, față de colegii mei frumoși și plini de viață. Inspirată de momentul întâlnirii am așternut pe hârtie poemul de mai jos.
Atunci
Zâna ursitoare
ne-a atins cu bagheta ei magică
și ne-a ales
împărați și împărătese
în regatul școlii.
Era cea mai înaltă
misiune a pământenilor.
Fiecare, împărăteasă ori împărat,
cu tolba plină de lumină,
avea să o sădească
în ființele fragile
de pe planeta ei.
Învățătura este o floare vie,
Care crește și tot crește
inundând genunile
cu parfum de poveste.
Nectarul ei,
cules de albine,
alchimie de fagure
în râul de afirmare…
Acum
Ca și stejarii,
cu crengile întoarse spre rădăcini,
ne-am lăsat ghinda
în tinere păduri,
foșnind a uimirea de-a fi…
Acum
baghetele noastre
au atins deja
alți împărați și împărătese
în regatul școlii.
Urcușul e mai greu.
Pe stâncile obscure,
neghina ignoranței
strălucește ca aurul,
de te orbește…
De atâta greutate
Pământul s-a întors
cu susul în jos.
Căutăm cu disperare
un leac pentru dezbinare,
până să ne înghită,
ca în povestea lui Iona,
peștele cel mare.
Facebooktwitterby feather
Etichete:

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.