Dedic aceste versuri fiului meu, Claudiu-Daniel,dintr-o iubire delicată și pură ca neaua…, spre bucuria sufletului său sensibil și nobil, în amintirea clipelor petrecute împreună in țară, pe meleagurile unui vis hibernal, în Agapia.
IARNĂ LA AGAPIA
Iarna toarce lin din caier
Vălul ei buclat și alb,
Munții, brazii se-nfioară
Sub sărutu-i de opal.
Pe poteci valsează leneș
Fulgii moi, ce-n tihnă cad,
Argintând mândra cunună
A pădurii de smarald.
La Agapia, pe umeri,
Curge voluptos și cald,
În sclipiri de diamante,
Șalu-i vaporos și dalb.
Zimbrii bruni freamătă zarea
Cu-al lor muget fioros,
Cerbii scutură din coarne
Stele de omăt pufos.
Veverița curioasă
Se gătește pentru bal
Și adulmecă Ozana
În mantia-i de cristal.
Codrii Neamțului își poartă
Trena orbitor de albă,
Grigorescu iar pictează
Agapiei sfântă salbă.
MIOARA OPRIȘAN
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA
18, făurar,2018
byReferinţă Bibliografică |