Prin plopii desfrunziți trecurăm iară,
Cu sufletele mână-n mână
Și pașii-ndrăgostiți,a câta oară,
De frunzele visând a humă.
Doar soarele ne-aprinde în văpaie
Privirile, cântând a toamnă,
Romanță de noiembrie, târzie,
În taina iubirii ne cheamă…
Cresc valuri verzi, ca marea, în ochii tăi
Și foșnetul bătrânilor plopi,
Când aurul toamnei trezește în noi,
Ai iubirii nebune fiori.
Prin plopii desfrunziți se-ascunde vântul,
Spulberă frunze până-n zenit…
Privirile, pașii, sufletul, gândul
S-au contopit în zbor infinit…
Dorința încinge tot ceru-n apus,
Două suflete mână-n mână,
Noiembrie ne poartă dorul nespus,
Romanță târzie, de toamnă.
MIOARA OPRIȘAN



![]() |
Referinţă Bibliografică |