Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Mioara Oprișan: Smaranda

Mioara Oprișan: Smaranda

S-au scurs cinci ani de când ai plecat, prietenă dragă…Salcia a înverzit a cincea oară fără tine. De parcă veșniciei i-ar păsa de numărătoarea mea. Poate că ești aproape de noi, poate că nu. Să știi, Smaranda, că îți trimit prin vers cele mai frumoase gânduri…
Fericită să-ți fie amintirea!
Smaranda
Plecat-ai fără veste într-o noapte,
Rănită, ca o gravă melopee,
Curgând spre Câmpurile Elizee
Fără să-mi scrii o vorbă pe o carte.
Lăsat-ai mâțișori pe ramuri,
Tăcerea salciei înjunghiată,
Semințele de flori, risipă-n poartă,
În ochii călătorului balsamuri.
Zâmbetul tău și-a pus la gât smaralde,
Când vesel și năstrușnic ca o toană,
Când copt și aromat a plină toamnă,
Stă prins în amintirile năvoade.
Pășind bogat discreției pe cale,
Îți crește verde primăvară-n palmă,
Fuzionând într-o asceză calmă,
Magician culorilor stelare.
Te văd în Vega sau în Andromeda
În chiotele încântate de copii,
Preocupată de a ști să scrii,
Chiar a citi poemele din Rig-Veda.
Și Eminescu ți-ar zâmbi, Smarandă,
În străluciri cu soarele în față,
Când îmi ziceai că sunt ,,boboc de rață”
Cu basca parfumată de lavandă.
Curgând spre Câmpurile Elizee
Îmi lași un zâmbet pe o carte
Din depărtate, norocoase astre,
Prietenă cu- aripi de curcubeie.
In memoriam prietenei mele, Smaranda Roșioru, plecată înspre astre.
Facebooktwitterby feather
Etichete:

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.