Nu credea că va scrie vreodată.
Într-o zi un grup de răufăcători a dat busna în casa ei, când era singură acasă.
Voiau bani.
Dacă o prindeau nu se știe ce avea să mai fie cu viața ei. Poate că nici nu avea să mai fie printre noi.
A fugit repede spre un geam, care era strâns lipit de vopseaua proaspătă, și a încercat să-l deschidă, ca să dispară-n grădină, iar de acolo să scape, cu fuga, cât mai departe.
Geamul nu se deschidea.
Atunci ea și-a întins mâinile spre ceruri, prin geam, și a strigat, în cumplită deznădejde: Doamne, numai Tu mă poți ajuta! Deschide, Te rog, geamul, să nu mă omoare oamenii răi!
Și imediat s-a deschis geamul și Elena Dereli-Nani a dispărut din fața hoților și a rămas în viață.
Din acea zi a început să scrie poezii despre și pentru Dumnezeu.
Și iată că acel izvor nesfârșit a dus la editarea a 27 de cărți creștine, iar viața ei de atunci, și viața soțului s-au transformat, fiind blagoslovite, așa cum nu au crezut niciodată că pot fi.
Un izvor de mir, curs în cuvintele ei.
„Mirul din lacrima” autoarei are parfum de iertare, de dragoste nepământească, de pocăință.
Da, mai ales de pocăință, de lepădare a omului vechi și de îmbrăcare în omul cel nou, despovărat de păcatul de moarte aducător.
Dragostea de viață veșnică aducătoare a luat locul patimii.
Inima poetei a înflorit, sufletul, până mai ieri, de gheață și din cale afară de grăbit, acum știe a iubi și se simte fericit.
Apropierea de potirul divin a transfigurat-o.
Are de toate, datorită lui Dumnezeu, căruia „îi gătește cina”. Pe care-l cheamă în casă.
Fața ei poartă miresme de „mir din soare”.
Poeta e recunoscătoare Domnului pentru Toate binecuvântările Lui.
Ea aude „freamătul tăcerii” Lui.
Aude „răsuflarea Lui” cea sfântă.
Iubirea, dar ceresc, o alintă.
Și darurile Duhului Sfânt nu sunt deloc aproape de a fi spuse în integralitatea lor.
Din clipa în care a fost salvată, Elena Dereli-Nani se încrede numai în Dumnezeu și în Mila Sa.
Aceasta e numită Potir Sfânt.
De atunci poeta se hrănește cu Psalmi.
Mai bine zis: cu lumina lor.
Viața ei, de când Dumnezeu a salvat-o de la moarte, și i-a dăruit cuvânt din Cuvântul Lui, a devenit Fagur de Fericire.
Ea, prin Iubirea divină, „simte pulsul întregului pământ”.
Este picătură din nemărginitul Lui ocean, însă o picătură adevărată, nu înstrăinată de Tot!
Rari sunt poeții care se contopesc cu dumnezeirea prin rugăciune, prin cuvântul scris și trăirea permanentizată în Dorul de El.
Citind cărțile Elenei Dereli-Nani îți dai seama că ea a ajuns la treapta când nu mai poate trăi o clipă fără de Dumnezeu-Cuvântul.
Fără înmiresmarea Harului vindecător și ocrotitor pentru aleșii Lui.
Între întunericul ademenitor și Lumina Cuvântului, mântuitoare, ea o alege pe cea din urmă, care este, de fapt, cea dintâi.
Dar pentru a înțelege și a simți acest Adevăr cu toate cugetele inimii omul are nevoie de un cutremur sufletesc de proporții, din care numai Dumnezeu, la chemarea disperată a omului, să-l salveze de moarte.
Cei mai mulți dintre oameni, fiind ridicați din hău, vor uita imediat de Binele, Supremul Bine, făcut lor de Dumnezeu.
Dar cel care nu va uita și va mulțumi pentru acel cutremur, zdruncinător din temeliile întregii ființe, cu întregile consecințe faste pentru el, va avea Sufletul miruit și împodobit cu poezii.
Cu oceane de poezii.
Pe care să nu le scrie și să le țină doar în sertarele inimii prin diverse caiete, dar să le dea formă de carte și apoi, ca pe niște porumbei vestitori ai Luminii, să le dăruiască tuturor!
Aceasta este sfânta misiune la care a fost chemată să participe Elena Dereli-Nani.
Într-o lume, în care necazuri vom avea, precum ne-a adeverit Domnul, Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, însă cu ochii duhovnicești larg deschiși, ridicați totdeauna spre El, vom trece peste toate, înviind din morți, cu moartea pre moarte călcând,
spre a obține Trofeul ceresc, incomparabil cu nici un trofeu lumesc, cât de strălucitor și ispititor nu ar fi!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..