Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Nadia URIAN: AFARĂ PLOUĂ… ȘI MI-E DOR (VERSURI)

Nadia URIAN: AFARĂ PLOUĂ… ȘI MI-E DOR (VERSURI)

  • Printre picături…

 

Dintre tăceri și așteptări apăsătoare,

Adun șuvoi de gânduri înmiresmate-n taine,

Le las stropite de roua dimineții,

Ce spală și iluzii, și praful de pe haine.

Un nor dansând deasupra-ntre tăceri

Îsi scutură prin picături speranța

Ce-i gata să alunge și arșita din trupuri,

Valsându-și neputința de-a zămisli viața.

Din soare se preling doar pulberi de speranță

Și-aduce revenire și dor, și alinare

Doar bucurie multă și poftă de viață

Gonind înspre apusuri tristețe și-apăsare.

 

 

  • Durerea lumii

 

Emoție, durere, un început de timp

Ce nu se știe repetat, prin vreme,

Când florile pe ramuri au început a plânge,

Căci inimi înghețate nu contenesc a geme.

Ar vrea să ceară veșnicia-n dar,

Să aiba timp să-și cânte simfonia

Din suflete curate ca să răzbata iar,

Speranța, dragostea de viață, veselia.

Și-n colț de gând, speranțe să răsară,

Să facă-cuiburi, să se prefacă-n cârd,

Din ploi stelare să se adape-n taină,

Speranțe, mulțumiri-în suflete și-n gând.

 

  În locul în care se macină timpul, Iar apa-i purtată din unde-n șuvoi Și pietrele își întorc mușcătura Prăvălind râul, în trepte, spre noi. E locul de basm ce apa n-o-ngheață, Căci muzica morilor fac Prin veacuri și vreme, șuvoiul năvalnic Ce-aduce-alinare și cântec, și leac. Făina cernută prin sita flămândă, Nu are gust amestecat Din râșnițe, mori, ce prefac gustul pâinii, Căci truda lipsește din bob măcinat. La moara din vale, sătenii se-adună Să macine gânduri, taclale și griji, Prin jgheabul de scânduri el duce spre roată Al apei putere, bob tare zdrobind. Doar astfel, faina ce-i pusă pe masă, Își spune povestea cu gust de mâncare, Căci moara își duce secretul prin lume, Dând rost unei vieți ce nu-i de vânzare

 

 

  • Fuior de gând

 

Un vânt pribeag hălăduie-n câmpie

Cernând prin flori poeme adunate

Din chihlimbare și safire, în cuvinte,

Prin străluciri de soare renăscând,

Purtate

De dor flămând, țesut în pânza serii

Din alb fuior de gânduri și speranțe,

Ca liniștea și bucuria iarăși

Va ridica -n împrejurimi palate

Și strâmtele poteci vor îmbrăca

Iar haina nouă, cea a bucuriei

Ca soarele- și va arunca sămânța

Și-n umbra deasa a salciei plecate

Din marginea îngustă a cămpiei.

Și atuncea, răsăritul va veghea

Ca sufletul desculț, să se strecoare

Prin metereze, în palate de cleștar

Ce vor îngădui oricând

Ca dragostea, speranța, bucuria

Să prindă aripi-

Cât de sus să zboare….

 

 

  • Mi- e dor!

 

Mi-e dor și îmi dau seama, nu găsesc cuvânt

Ca să scriu dorita rugăciune,

Care să cuprindă atâta suspin,

Să usuce lacrimi, să ștearga minunea

De pe neamul nostru, pustiit de vânt!

Din înaltul cer, adunăm puterea

Ce ne-o mai trimite Cel de Sus, milos,

Căci se-ndură de noi, neclintiți de veacuri,

Pe pământu-acesta, un neam credincios

Ce-am crezut în Domnul, în rugă și sfinți.

Ne-nchinăm fiebinte la icoana-n cui

Să ne ierte bunii și la fel, străbunii

C-am lasat hotarul, casa și părinții

Goale și pustii, în grija oricui.

Prin vene ne curge dragostea de țară

Domnitorii noștri au nume de sfinți

Laptele de mamă ce l-am supt aicea

Ne face să ținem tot ce-avem, în dinți.

Să ne amintim de capul de bour

Și de lupii-n steag, șuierând turbat

Când pământul țării e scos la mezat

Pe-un pumn de-argint, luat și nu dat.

Cruci și monumente poartă încrustate

Nume grele de eroi ce-au fost

Și-au spălat cu sânge câmpuri și ogoare

Murind și-apărând ceea ce-i al nost’.

Din Cer ne trimite Cel de Sus putere

Ca să dăm iar mâna, frate lânga frate,

Ca să-ncingem hora, s-apărăm avutul

Să citim istoria luptelor purtate,

Ca să nu dăm munți și văi, și ape.

Domnitorii noștri ne trimit cuvânt

Ca hotarul țării să rămână veșnic

Întregit de-a pururi, ca un legământ!

Vremea ce-a trecut, a fost scrisă-n sânge

Cu toiag și paloș, în lupte ce-au fost

Ne-am crescut copiii, ne-am purtat nepoții

Râul și cu ramul ne-au fost adăpost.

Cu lacrimi de sange, noi ne-am scris istoria

Răstigniți prin vreme, renăscuți din lut

Ne-am cântat durerea, ne-am plâns bucuria

N-am prădat pe nimeni, n-am plătit tribut.

Colindând colinda neamului statornic

Întregind istoria-n timp renăscut!

 

 

  • Regăsiri

 

Printre-ncâlcite pânze de păianjen,

Când vântu-n pustiu te trimite,

Poți regăsi, cu răbdare

Cărări sau poteci bătucite.

Poți să auzi cum vorbesc

Păpușile-n raftul de sticlă,

Poți să adormi-ntre frunze și crengi

Când picuri de ploaie le strică.

Poti să te zbengui, sărind prin băltoace,

Poți să înveți să scrii în cuvinte

Cernute, prin sita durerii,

Ce fac bucurii să ridice.

Din a soarelui rază, să încerci să desprinzi

O ultima urmaă, o sământă

Ce-ți dă noi puteri- renăscute,

Scrise-n tapetul cu margini răsfrânte.

Să scuturi din cer doar picuri și rouă

Ce-ncolțesc și cresc bucurii,

Să găsești o corabie mica,

Să pornețști apoi, pe drumuri pustii,

Străbătând prin namol și furtună,

Fără acul busolei cu tine.

Să miroși ofilite petale,

Să dai sens, prin cuvinte puține,

Sleite de rost, de putere, de soare

De bine.

 

 

  • Răstigniți, prin vreme

 

Din cer ne trimite Cel de Sus putere

Ca să dăm iar mâna, frate lângă frate

Să citim istorii, să păstrăm credința,

Țara și icoana, nu pot  a fi date!

Lespezi de mormânt poartă încrustate

Candela păstrează și ea nume sfânt

Celuia ce moare pentru neam și țară,

Așezând credința cu el în mormânt.

Un Ștefan, un Mircea, Tepeș  sau Mihai

Ca ei, mulți aceia ce străbat prin veac.

Martir Brancoveanu, tare in credință

Neclintit ca stânca din a sa voință,

De-a neamului lege, grija a purtat.

„Credeți în Hristos!-astfel i-a-ndemnat

Pe-ai săi fii ce-și așteptau sfârșitul.

Nu vă-nspăimântați! el le-a repetat

„Stați tari, să nu băgați în seamă moartea

Credeți în Hristos, nu-n strâmba Semilună

Căci pân’ la urmă, credința cea străbună

Învinge-n lupte !

Muriți cu demnitate, precum niște eroi,

Nu-mpinși de spate, ca niște biete oi!

De țară și credință, el grija a purtat

„Căci pentru noi, Isus și moartea a răbdat!

-Nu vă clătiți, să credeți în puterea crucii’’

Așa-și încuraja în ceasul morții, pruncii

Cei patru, ce cu capul au plătit

Și-n schimb, mucenicia au primit!

Să nu tăcem, plângând în pumni, tăcuți

Când vor ca să ne-njuge la plugul celor mulți

În lumea-n  care și sufletu-i vândut!

Să facem cu moșia legământ

Ca să păstrăm tărâmul mereu sfânt.

Cei ce plătit-au pentru  crez și glie

Un preț măreț, ce reușea ca să re-nvie

Biserica din suflet și-a noastră nemurire .

Răstigniți prin vreme, renăscuți din lut

N-am prădat pe nimeni, am plătit tribut

Ne-am cântat durerea și-am plâns ce-a durut,

Colindând colinda, trăind bucurii

Neamului ce suntem, am fost și vom fi!

––––––

Nadia URIAN

Cristeștii Ciceului, Bistrița Năsăud

2 mai 2023

Facebooktwitterby feather