VIOARA INIMII …

(Plopiș, 13 noiembrie 2018)

De rupi o coardă la vioară,

Ea, sună încet și tremurând,

O altă coardă îi ia locul

Și-auzi vioara iar cântând.

Dar dacă din întâmplare,

La coarda inimii lovești,

Ea sună trist o viață-ntreagă

Și nici nu poți s-o-nlocuiești.

Așa, mare grijă să ai,

Tristețea las-o la o parte,

Că tu doar o viață ai,

Și-un pas până la moarte.

Odată cu tine pleacă,

Nu se știe unde, în neant

Și sunetul de la vioară

Și-atunci te simți și mai sărac.

MĂI FÂRTATE, FÂRTĂȚELE …

(18 septembrie 2019, Plopiș)

Măi fârtate, om de treabă,

Multă lume mă întreabă,

Cum noi doi ne-am întâlnit

Și, cum noi ne-am cunoscut?

Eu, le spun, măi drag fârtat,

Cum am fost la voi în sat

Și am întrebat de tine,

Vroiam să te cunosc bine.

Și-am început a vorbi,

Tot în rime a glumi,

Despre mândre tinerele,

Harnice și frumușele.

Și cum era așa spre seară,

Am văzut o domnișoară,

Care venea de la fân,

Încetuc, pe drum cântând.

Și am întrebat de tine,

Că doar te cunoștea bine

Și știa că ești poet

Și pe toate la zici drept.

Numai un pic la stărostit,

La urmă le-ai înflorit

Și de era numai boboc,

Tu ai zis că-i floare-n clop.

OCHI NEGRI …

(17 septembrie 2019, Plopiș)

Ochi negri ca două mure,

Cum culegi toamna-n pădure,

Așa are o vecină,

Ce într-una tot suspină.

Mergând încet prin pădure,

La izvorul ce nu spune,

Cum de-i supărată vecina

Și nu spune la nimenea.

Nici la izvorul ce curge lin,

Prin pădurea cea de pin,

Nici la al ei bădișor,

Ce așteaptă cu mult dor.

Mai jos într-o poieniță,

Cu drag să îi dea guriță

Și să-i treacă supărarea,

Să-i aline întristarea.

Păcat de ochii ca murea,

Cu lacrimi să fie într-una,

Mai bine cu voie bună,

Cu bădița împreună.

OCHII ALBAȘTRI …

(17 septembrie 2019, Plopiș)

Mândra are ochi albaștri,

Strălucesc ca niște aștri,

Noaptea când e lună plină,

Dar și ziua, pe lumină.

Ca și ea găsești mai rar,

Pe aicea, prin Chioar

Și de mergi pe Fisculaș,

Tu de mândră nu te lași.

Ca și ea afli mai rar

Și de umbli pe hotar,

Așa ca ea de frumoasă,

De vreme să fie acasă.

Și să îți servească masa,

Să ție bine și casa,

Nimeni să nu o bârfească

Și de rău să o vorbească.

Asta-i mândra ce-ți dorești,

Cu ochi albaștri să întâlnești

Și să-ți zică doar de bine,

Așa cum îți place la tine.

MÂNDRA SOMEȘEANĂ …

(Plopiș, 2 ianuarie 2019, ora 03.01)

Am o mândră someșeană,

Frumușică și bălană,

Când cu drag o întâlnesc,

Babele ne dușmănesc.

Alta ca ea nu-i în sat,

La lucru și la jucat

Și la joc cu ea în tot jocu’,

De îmi sare din cap clopu’.

Când jocul s-a terminat,

De lucru s-a apucat,

Că e fată gospodină,

Lucră acasă, prin grădină.

Alta nu-i ca ea în sat,

Nici la joc, nici la lucrat,

De aia mi-i dragă mie,

Că e și de aleasă omenie.

Cu ea nu-ți este rușine,

Pot s-o vadă orișicine,

Că-i micuță la statură,

Se ridică și-mi dă gură.

Mai multe eu nu vă zic,

Dar eu o cunosc de mic

Și nu aș vrea ca oarecine,

Să mi-o fure c-o privire.