1
De la NISTRU pân’ la TISA,
De la BOTOȘANI la GIURGIU;
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Invocând pe EMINESCU !
2
EMINESCU este-n toate !
În râuri și DUNĂRE .
În CARPAȚI și-n BĂRĂGAN,
În văzduh și subteran;
Dar și-n spiritul uman !
3
El ne-a ridicat în ceruri,
Ne-a adus LUCEAFĂRUL ;
Ne-a plimbat prin univers,
Printre stele „ani lumină” !
4
MIRCEA CEL BĂTRÂN, ne-apare,
În a treia sa scrisoare.
Și-am fost martori la- ntâlnire,
Cu trufașul BAIAZID !
5
Devenit-am frați cu „codrul”,
Și cu râul și cu ramul ;
Iar suflarea românească,
Scut se face pentru țară !
6
Ridicând o nație,
Și trezând-o la dreptate;
Își dorea o ROMÂNIE,
Cu ARDEALUL laolaltă !
7
S-a născut la IPOTEȘTI,
Din familie modestă ;
Mulți copii, ca număr „un’ș’pe”,
Pe nume EMINOVICI !
8
CERNĂUȚI-I-ndrumă pașii,
Face școala și gimnaziul ;
Lipsa banilor l-apasă,
Obligându-l să muncească !
9
„LA MORMÂNTUL LUI ARON PUMNUL” ,
Este prima poezie;
O face la „șai’ș’pe” ani,
Când al său învățător,
A trecut la cele sfinte !
10
„DE-AȘ AVEA”-i deschide calea,
Revista FAMILIA, găzduindu-i opera;
Iar debutul său i-arată,
Viitor frumos în viață !
11
Și debutul la revistă,
Îi transformă numele ;
Mentorul IOSIF VULCAN,
EMINESCU , îl numește !
12
La teatru se regăsește,
Ca sufleor, copist de roluri;
Scrie poezii și drame,
Și fragmente de romane .
13
Geniul său se recunoaște,
Burse de studii primește;
Face drept, filozofie,
La VIENA și BERLIN !
14
Dar VIENA-l răsplătește,
Oferindu-i „nestemata”;
Pe celebra și frumoasa,
A sa VERONICA MICLE !
15
Și-apoi, revenit în țară,
Ocupă diverse posturi ;
Profesor suplinitor, director bibliotecă,
Revizor la-nvățământ, și redactor la reviste .
16
Mai întâi IAȘU-l primește,
Și ION CREANGĂ-l găzduiește;
Îl îndeamnă să se ‘ plece,
Peste slove și poveste !
17
La BUCUREȘTI, intră-n forță,
Preia „TIMPUL”, ca revistă;
Face critici la guvern,
Că s-apleacă la străini !
18
Are mesaj de unire,
Vehement ARDEALUL, cere !
Reproșează ‘cârmuirii,
Pactul semnat cu habsburgii !
19
Scrie versuri la reviste,
Activează la JUNIMEA;
Trasează DACIA MARE,
La „CARPAȚI” , societate !
20
Își ridică-naintașii,
Denumindu-i ca „iluștrii”;
Criticându-și „epigonii”,
Trădători de ne-am și țară !
21
Dar străinii n-au iertat !
Au făcut diversiune;
Hotărând eliminarea,
Internându-l la nebuni !
22
Iar „cozi de topor” au fost,
Chiar în cercurile sale;
Rând pe rând din patrioți,
Devenit-au trădători !
23
MAIORESCU, ca exemplu,
Un agent imperial;
Transmitea noi informații,
Prin KALNOKY, contele !
24
Chiar și ardeleni, prieteni,
Se dădeau mari patrioți;
OCĂȘANU, SIDERESCU;
CHIBICI și faimosul SLAVICI !
25
Dar și GRIGORE VENTURA,
Jurnalist de anvergură ;
Nenea IANCU îl ia-n „pleaznă”,
Și-n teatru-l ironizează !
26
Și-l transpune-n personaj,
Pentru marile trădări;
Dându-i numele de scenă,
RICĂ VENTURIANO !
27
L-au trădat pe EMINESCU !
Hai să zicem ! „treacă meargă” ;
Dar cu țara ce-au avut;
Dând ARDEALUL la habsburgi ?
28
Aflându-se la VIENA,
Premierul în persoană;
Scuze public el își cere,
Că românii-n țara lor,
Dezvelit-au o statuie !
29
ȘTEFAN VODĂ domn cel mare,
Întruchipat în statuie;
Râuri de români adună,
La IAȘI, „inima” moldavă !
30
Din mulțime EMINESCU,
Ca LUCEAFĂR se arată ;
Fabulos recită DOINA,
Poezia „manifest”,
Ce-i incită pe habsburgi !
31
„De la DUNĂRE la TISA,
Tot românul plânsu-mi-s-a” !
…………………………
32
Și-apoi văzut-am cu toții,
Trădători de ne-am și țară;
L-au legat pe EMINESCU,
Internându-l la ‘ospiciu !
33
Mai întâi la BUCUREȘTI,
La spital de boli nervoase;
Doctor ȘUȚU „renumitul”,
Transformându-l în legumă!
34
Oameni cu dare de mână,
L-au dus în străinătate;
La VIENA și ITALIA vestită,
Pentru bolile nervoase !
35
Surprinzător, se afirmă,
Diagnosticul în acte ;
Nici vorbă de boli mintale,
Sau de boli venerice !
36
Sănătos revine-n țară,
Propus la recuperare;
Dus la IAȘI, spital cu nume,
Se face diversiune !
37
Îl preia doctor ISZAC,
Groaznic diagnostic pune !
Și-l tratează cu mercur,
Pentru boli venerice !
38
La NEAMȚ, mânăstire, merge,
Un ‘ ospiciu de renume;
Îl transformă-n animal,
Legat de mâini și picioare !
39
Gardieni fără de minte,
Îl băteau cu funii ude;
Aruncau căldări cu apă,
Peste trupu-i istovit !
40
Și aflat în stare gravă,
Revine la BUCUREȘTI;
Tot la ȘUȚU, boli nervoase,
„PLANTELOR”, nr. opt !
41
Dar aici între nebuni,
Lăsați nesupravegheați;
Un nebun cu ștate vechi,
L-a lovit c-o piatră-n cap !
42
Este PETRE POENARU,
Cel ce-a hotărât sfârșitul;
LUCEAFĂRUL pleacă-n cer,
De unde se coborâse !
43
În noaptea fatidică,
„STELE-N CER” e poezia;
Scrisă-a fost cu-n ceas în față,
De-a trece la cele sfinte !
44
După-aceea mai așteaptă,
Preț de-o oră și se stinge;
Bate-n vizetă și cheamă,
Doctorul său de urgență !
45
Și-i cere pahar cu lapte .
Îl bea cum făcea de fel;
Spunând ultime cuvinte:
„Mă simt-năruit „ !
46
Și LUCEAFĂRUL adoarme !
Istoria consemnează :
„Cin’ș’pe” Ianuarie 1889,
Ora patru dimineața” !
47
Magnific moment începe .
Suferința încetează,
Dar începe veșnicia !
Cu onoruri și cu ode,
Fenomenul EMINESCU !
48
Adormitu-i trup ajunge,
„Sfântu’ GHEORGHE”-l găzduiește !
Lume multă se adună,
Guvernanți și lume bună !
49
Venit-au în număr mare,
Prieteni adevărați,
Dar și cei ce l-au trădat :
MAIORESCU și VENTURA,
Și grupul de ardeleni .
50
Dar deodat’ se-agită lumea !
Intră „zână”-ndurerată;
În doliu înveșmântată,
Rămas bun pe veci să-și ia !
51
Merge la sicriu, în lacrimi,
Cu-n buchet ” nu mă uita”;
Este „zâna” dar și muza,
„Nestemata” VERONICA !
52
Slujbă mare s-a aflat,
Corala patriarhală,
Dând răspunsur’le la strană !
Alături de-ndurerați !
53
S-au rostit multe discursuri ;
MIRON CRISTEA, patriarh,
Este primul ce-a lansat,
Fraza ce-l înnobilează :
„MIHAI EMINESCU, LUCEAFĂRUL
POEZIEI ROMÂNEȘTI „ !
54
Și în prag de-nmormântare,
Visul său se realizează ;
Corala dar și mulțimea,
Intonează-n unison !
„MAI AM UN SINGUR DOR” !
55
Mulțimile adunate,
Central, kilometrul zero;
Însoțesc LUCEAFĂRUL,
Pân’ la cimitirul BELU !
56
Pe o ploaie mocănească,
Semn c-a regretat plecarea;
Însoțesc LUCEAFĂRUL,
Coborât în „car cu boi” !
57
Pe pământ n-a stat prea mult,
Ani, cu toții, „trei’ș’nouă” ;
N-avea loc de trădători,
Și de cei ce-l umiliră !
58
Chiar și-acum, sub ochii noștri,
Se petrec lucruri ciudate;
Vor să ne strice simbolul,
Criticând pe EMINESCU !
59
Se găsiră diletanți,
Unul este printre noi;
Jignește pe EMINESCU,
Și poporul nost’ român !
60
-Unde e poporul nostru,
Neam de daci și de romani;
De lăsăm pe diletanți,
Să-i jignească pe români ?
61
Fost martir pentru dreptate,
Și-a dus țara la victorii;
Patriotice idei, cu succes s-au regăsit,
În unirea neamului !
62
De la NISTRU pân’ la TISA,
De la BOTOȘANI la GIURGIU;
Tot românul se mândrește,
Cu geniul lui EMINESCU !
63
O-o-o, ce țară minunată ?
Ai „LUCEAFĂR” , ai „iluștri”,
Ce veghează la hotară !
Dar ai și „cozi de topor” .
64
Iar acum, LUCEAFĂR blând,
Coboară-te pe pământ !
Sfat ne trebuie, povață,
Ce să facem pentru țară ?
65
Că ne-au sufocat străinii,
Luînd totul pe nimic !
Să-ți vezi „CODRII DE ARAMĂ”,
Cum iau drumul spre VIENA,
Apele și energia sunt vândute pe nimic !
66
Tu te plângi de „EPIGONII”,
Dar nu-ți cunoști stănepoții !
Nu sunt mulți, puțini la număr,
Dar fac rău cât mulțimi multe !
67
Și dau cu „cuțitu”-n țară,
La STRASBURG și la BRUXELLES !
Ridicat-au la virtute,
Dușmănia-ntre români !
68
Și să vezi război , nu joacă,
Cu români și-ntre români !
Tot străinii îl creară,
Aplicându-și „PAS CU PAS”,
69
Politica ce se cheamă :
„A LOCULUI PÂRJOLIT” !
După care, cu succes,
S-au așezat ca stăpîni !
70
Pe noi ne fac trădători,
Proști și hoți și de nimic ;
Ne-au pus să ne sfâșiem,
Transformându-ne-n roboți !
71
N-avem dreptul să gândim,
Pentru noi gândesc doar „EI” !
Suntem doar executanți,
Și nimic nu-i mai opresc !
72
Și ne spun fără rușine ,
Că ne-au dat democrație;
Mergem la urne, votăm,
Dar ne pun pe cine vor !
73
Vino „TU” să faci lumină,
Să ne-nparți în buni și răi;
Și să chemi pe ȚEPEȘ VODĂ,
„Să dea foc la pușcărie
Și la casa de nebuni ” !
74
Te-am chemat să te cobori,
Să dai sfat, ‘ înbărbătezi;
Printre aștrii tăi să ‘luneci,
Peste nația română !
75
Iar „EU” scris-am simple versuri,
Despre geniul românesc;
„LUCEAFĂRUL” EMINESCU,
Un „DAR” de la DUMNEZEU !
BUCUREȘTI
15 IUNIE 2017
N. B.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..