SE SCURTEAZĂ VREMEA
„Și aceasta v-o spun, fraților:
Că vremea s-a scurtat de acum…”
1 Corinteni 7, 29
Se scurtează timpul, după cum v-am spus
Ziua nu mai are orele avute,
Se scurtează Calea înspre Cel de Sus,
Cât o fi să fie, Bunul să ne-ajute!
Se scurtează noaptea, tot mai obosiți
Ne trezim din somnul gândurilor oarbe,
Știu că fiecare dintre voi simțiți
Dinspre azi, spre mâine, grija cum vă soarbe…
Clipa lepădată amiroase-a scrum,
Cel de lângă mine are chip de Nero
Și Poemul parcă e mai scurt de-acum,
Se scurtează Vremea, cât de-aproape-i zero!
CĂMAȘA ROMÂNEASCĂ
Cămașă Românească, ie pură,
Plină de căldură și de pace,
Tu niciodată nu le-ai purtat ură
Celor ce n-au vrut să te îmbrace!
Cămașă de-adevăr și de sudoare,
Lipită ne-ai fost pururea de trup,
Cusută ești cu razele din soare,
Oricât ar vrea, dușmanii nu te rup;
Cămașă Românească, Dor ce plânge
Pe umeri de bărbat și de femeie,
Pătată cu noroi, dar și cu sânge,
Așa ne-ai fost târâtă prin tranșee…
Ce bucurie înaltă mă pătrunde
Oriunde sunt, atunci când te-ntâlnesc,
Tu nu ai preț ca să te poată vinde
Cei ce nu poartă suflet românesc!
EMINESCU DIN DOR
Poete drag, Mihai, române, frate,
E Iunie, mă iartă dacă vin
Împovărat de vremuri și de toate
La Umbra crucii tale să mă-nchin…
Lăsați-l dar din ultimul său Dor
Să-i fie împlinită vrerea sfântă!
Spre malul Mării și eu mă cobor,
Cu Veșnicia nu mă iau la trântă;
Pe calea rânduită, demiurgă,
Cu nimeni, niciodată nu mă-ntrec,
Nu-i Râu pe lumea asta să nu curgă,
Toate de sub soare vin și trec!
„Istoricii” plătiți, cu cât anume?
Îi scriu Biografia lui amară
Și-așa pe rând, cu nume și prenume
Îl scot încet din limbă și din Țară,
(Tot „incomod” și azi, spurcată-i vina!),
Din Dorul nostru, însă, niciodată!
E Iunie și teii-și frâng lumina
Prin Bucovina lui nevindecată…
MĂ DOARE DE TINE, ROMÂNIA MEA DRAGĂ
Fulgeră tulnicul Acasă pe Deal,
Mă doare de tine, Țară Românească,
Mă doare de tine, Moldovă, Ardeal,
Toate trei împreună purtătoare de mască!
Și strămoșii au purtat botnițe, știu,
Când culegeau rodul stăpânilor viei,
Mă arde cuvântul acum când îl scriu,
Se-ntunecă-n mine tot cerul Poeziei;
Doamne al nostru, dă-mi putere de zeu
Să răscumpăr vremea aceasta păgână,
S-aduc libertatea neamului meu
Pe care tu ne-ai lăsat-o stăpână!
În Noua Ordine care se face
E-atâta dezordine sub soare, sub stele,
Peste dușmanii ce nu ne dau pace
Să se prăvale Detunatele mele!
Dumnezeul Dreptății, Te rog să m-asculți,
Ocrotește-ne Patria din suflet întreagă,
Fulgeră tulnicul acasă pe Munți,
Mă doare de tine, România mea dragă!
MI-E DOR…
Mi-e dor de vremea cea „incultă”
Pe când eram în Satul meu
Plin de-Adevăr și zarvă multă
Între pământ și Dumnezeu!
Mi-e dor de viața sănătoasă
Copil pe miriști alergând,
Prin iarba gata pentru coasă,
Flăcău de dragoste flămând!
Mi-e dor de Casa părintească,
Cea cu pridvorul plin de soare,
De-o Mamă să mă dojenească,
Acolo-n murmur de izvoare,
Să pescuiesc iar prin băltoace,
Ori pe Vâlceaua fără soț,
Mi-e dor așa de-o sfântă pace,
Mi-e dor și de vecinii toți…
Pe lumea, parcă blestemată,
Cu boli ce nu-și mai găsesc leac,
Mi-e dor să mă mai nasc odată,
Dar singur, Doamne, cum să fac?
SATUL RISIPIT PE HĂRȚI
Norii peste Sat se-adună,
Satul risipit pe hărți,
Plouă, fulgeră și tună
Spărgând noaptea în bucăți…
Își face de cap furtuna,
Clopotele nu mai bat
Cum băteau întotdeauna
Alungând răul turbat,
Când de limbile-arămite
Astăzi cine să mai tragă?
Mintea plină de ispite
Nu mai poate să-nțeleagă.
Stinsă-i toată hărmălaia,
Nimenea n-o mai asmute,
Fulgeră și tună, ploaia
Bate-n geamurile mute…
POEZIE ȘI ADEVĂR
Un adevăr din gânduri mă apasă,
V-aduc aminte, ceea ce știați:
Ea, Poezia, nu a stat la masă
Cu cei puternici și cu cei bogați,
N-a suferit pe îmbuibați deloc,
Nici luxurile oarbe din palate,
Ea-ntotdeauna și-a găsit un loc
În case mici, cu pragurile înalte!
Parc’o aud șoptind: aici mi-e bine,
Când stăm de vorbă până către zori
În bojdeuca mea, atunci când vine,
Și sufletul se umple de fiori.
Cu ea în brațe-n viață nu-i târziu,
Din tot ce am, e singura merinde
Și-așa se lasă-n voie să o scriu
C-o dragoste ce n-o mai pot cuprinde…
––––––––––
Nicolae NICOARĂ-HORIA
Arad, 1 iulie 2020
by