NIMENI VIAȚĂ NU-MI-MPRUMUTĂ…
#AnnaNoraRotaru – autor
Actor și spectator sunt la teatrul vieții mele…
Comedii joc, tragedii pe scena putredă de lemn…
Luminile se-aprind, se sting, aplauze și temenele,
Mă-nchid apoi în odaia-mi, la ferestre cu zăbrele,
Când după râs, când după plâns și când solemn,
Când caraghios mă simt, când demn…
Pe tâmple amprenta-mi rămâne a fiecărui rol…
Încerc să-mi fac loc prin mulțimi parcă turbate,
Ce-și vor actorul, când târâit în hrube, la subsol,
Când purtat pe mâini, ca un erou, ca un simbol,
Iar eu, din coate dând, a înota încerc și a răzbate,
Umil, drumu-n viață-mi a străbate…
Nopți albe ades petrec, în mucedă odaia mea,
„Divina Comedie” jucând, a mea tragicomedie…
Lacrimi de râs-plâns se scurg, bălți pe dușumea,
De parcă Zeul chicotind, mă ia și El în zeflemea,
Punându-mi măști, cerând să-i joc lumii parodie,
Sub miloage sunete de psalmodie…
Și ce sunt în final ? Un ratat actor și spectator,
Pe scena vieții mele, măruntă, jalnică și mută…
Cu pumnu-n gâtlej opresc hohotu-mi-năbușitor,
Ascunzându-mi goliciunea nimicului, un trădător,
Făr-aplauze și încasări, al vieții-n van pierdută,
Știind că… nimeni alta nu-mi-mprumută…
_____________ NORA ____________
versuri din vol. __ „Pe tărâmuri neumblate”__

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
Lecturând această poezie, pot să spun că nu poți să nu te cutremuri în fața adevărurilor pe care poeta le enunță. Percepția lumii asupra actului poetic nu este întotdeauna conformă așteptărilor, poate, tocmai de aceea, nu trebuie să așteptăm nimic, ci doar să ne simțim bine creînd și oferindu-ne deplin pe altarul artei. Da, e foarte adevărat, suntem actori pe scena vieții noastre! Felicitări, Anna-Nora, pentru versurile de un realism autentic, pentru emoția puternică pe care ne-o produce poezia ta. Pentru Armonii Culturale, prezența ta, ca distins autor, ne onorează și ne îmbogățește. MULȚUMIM!