GRIGORAȘ CIOCAN: DIN DOR DE ZAREA ALBASTRĂ (poezie), prefață AUGUSTIN NEAGA.

„Poezia lui Grigoraș Ciocan este o lirică a dorului de tot și de toate, un dor sfâșietor uneori, departe de casă și familie, de persoana iubită, de pământul natal, pe care îl adoră, pur și simplu. Este poezia românului simplu, din popor, care nutrește sentimente înălțătoare și pentru care valorile fundamentale ale neamului – credința în Dumnezeu și iubirea de țară – nu sunt cuvinte fără nicio acoperire etico-morală, ci principii sacre, fără dubiu. Poezia poartă cu sine versuri de o calinitate naturală, neforțată, neîncartiruită în canoane ori reguli impuse, ci izvorâte din simpla curgere a preaplinului sufletesc. Majoritatea poeziilor din carte sunt scrise în tinerețe, păstrând inocența și prospețimea specifică vârstei, dorul având intensități variate, purtând pe aripile sale magice iubirea, dar și dezamăgirea, tristețea, dar și bucuria. O mențiune specială merită poemele cu întindere mare, unele chiar basme în versuri, autorul meritând pentru acestea titlul de menestrel la curtea regelui. O carte frumoasă, plină de vis, dar și de speranță, toate așternute cu încrederea într-o lume mai bună sau măcar la fel de curată, precum simțămintele ce le incumbă. O lectură de zi sau de seară, precum versetele unei rugăciuni spuse cu sufletul în palme. AVE!” (Gheorghe A. Stroia, membru ARA, USE)

= Autobiografie GRIGORAȘ CIOCAN =

M-am născut la 28 mai 1952 într-un sat din jud. Maramureș: Sălnița, comuna Vima Mică.

Părinții mei sunt români:

Ciocan Niculae și Viorica.

Cele patru clase le-am făcut în satul meu natal, iar clasele V- VIII le-am făcut în comună.

1955, 12 iulie – Îmi moare bunicul Ciocan Ioan.

1963, 18 octombrie – Îmi moare bunica Ciocan Teodora.

1968 – După terminarea școli generale m-am înscris la o școală profesională de construcții în Dej cu încă cinci prieteni de la mine din sat.

1970 – Am lucrat pe șantier în : Dej, Satu Mare, Baia Mare, Orăștie, Oradea și Bistrița.

1970, 17 iulie – Moare un elev de școală un bun prieten și consătean, Ciocan Alexandru.

1971, 7 februarie – Am cunoscut-o pe Tămaș Maria.

1972, 22 februarie – Plec în armată în Deva pe urmă fiind detașat la Zalău până la eliberare.

1973 – Îmi reiau prietenie cu Tămaș Maria.

1973, 22 iunie – Am terminat armata.

1973, 30 decembrie – M-am logodit cu Tămaș Maria.

1974, 10 iunie – M-am căsătorit cu Tămaș Maria.

1974, 1 septembrie, nunta.

1975 – Plec cu soția la Satu Mare pentru unele cursuri pentru fabrica de scaune Tg. Lăpuș.

1976, 14 noiembrie – Soția dă naștere la primul copil: Florin.

1982, 30 aprilie – Soția dă naștere la o fetiță: Anamaria.

1983 – Mă transfer la T.A.G.C.M. Baia Mare.

1984 – 5 septembrie plec în Irak, Babylon.

1985, 1 august – Reîntors în România, concediu.

1985, 11 decembrie –Plec în Irak, Babylon.

1986, 12 noiembrie – Mă întorc în România.

1987, 18 noiembrie – Mă transfer de la T.A.G.C.M Baia Mare la S.P.L., Tg. Lăpuș.

1994, 30 septembrie – Plec în Israel.

1995, 15 septembrie – Mă reîntorc din Israel în România.

1996, 4 mai – Îmi moare mama.

1996, 4 decembrie – Îmi moare tata.

1997, 6 septembrie – Plec în Israel la lucru.

1999, 27 august – Mă reîntorc în țară.

2000, 15 iunie – Fiul Florin se însoară cu Maria Magdalena.

2004 – La construcții în Oradea.

2006, 23 februarie – Primul nepot, Darius Emilian, de la Florin și Maria Magdalena.

2006 – Fiica Anamaria pleacă în Spania la lucru.

2007, 2 septembrie – Se căsătorește fiica Anamaria cu Marc Adrian.

Pe 6 septembrie – Se-ntorc în Spania.

2008, 1 ianuarie – Fiica Anamaria dă naștere la prima fetiță Sonia.

2008, 31 octombrie – Eu mă întorc în țară.

by

Referinţă Bibliografică

NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – GRIGORAȘ CIOCAN: DIN DOR DE ZAREA ALBASTRĂ (poezie)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 30 aprilie 2020