Vechiul meu prieten, profesorul Nicolae Dina, mi-a oferit recent ultimul său volum, intitulat „Ştefan Vida Marinescu sau spiritul cărţilor”. Cum şi de “scriitorul total” din Videle mă leagă multe amintiri “literare”, m-am grăbit să mă aplec asupra acestei cărţi de “analiză şi sinteză critică” cu aproape 260 de pagini. Aşa s-au născut apoi aceste note de lectură, generate doar de calitatea de simplu cititor, dincolo de experienţa îndelungată de jurnalist al evenimentelor cotidiene.
Deoarece în anul 2007 a apărut “Ştefan Vida Marinescu sau Fascinaţia polivalenţei creatoare”, de Cristina Roxana Olteanu, Nicolae Dina ne avertizează că noua sa lucrare este inspirată de perioada 2008-2016. Astfel, “sunt relevate teme şi motive, atitudini, empatii şi reacţii, polemici şi obsesii, vizând lirica (de antologie), eseistica şi critica, lucrarea didactică şi educaţională, etno-mitologică, publicistica marcantă, la zi”. Practic, sunt trecute prin „filtru” ultimele 27 de cărţi, la care se adaugă o reeditare. În opinia mea, un asemenea demers analitic nu poate fi uşor când te referi la unul dintre cei mai reprezentativi scriitori teleormăneni – prozator, poet, critic şi istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, dar şi publicist cu o activitate complexă. Cele aproximativ 60 de volume de proză, lirică, critică şi istorie literară sau publicistică alcătuiesc imaginea unui autor deosebit de productiv. Practic, prin noua carte apărută la Editura „SemnE”, Nicolae Dina îşi propune să completeze profilul acestui autor complex, cu contribuţii, de asemenea, la „…modernizarea / reformarea învăţământului şi influenţarea gustului estetic al cititorului (…)”
Volumul este structurat pe şase capitole, primul fiind „Tenacitate, exigenţă şi vocaţie critică”. Sunt trecute în revistă lucrările lui Ştefan Vida Marinescu despre scriitori ca Mihai Eminescu, Ion L. Caragiale, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu sau George Astaloş, studii care reflectă sfera de preocupări critice largi.
În capitolul următor, „Un pater familias iubitor, dar exigent”, sunt scoase în evidenţă „cronici”privind creaţia mai multor poeţi şi prozatori teleormăneni, în principal. De altfel, este ştiută tenacitatea cu care au fost promovate scrierile confraţilor din zonă (vezi şi „Scriitori români contemporani”, volum apărut la Editura “Euro Vida-M” în 2010).
“Etnocultură şi mitologie românească”, capitolul trei, este un prilej de a prezenta pasiunea “multilateralului” faţă de folclorul şi cultura populară tradiţională, în primul rând. Pentru Ştefan Vida Marinescu mitologia constituie obiect de studiu, punctele de vedere fiind susţinute în eseuri „ce dovedesc o cunoaştere perfectă a problemelor abordate”.
În capitolul „O voce lirică inconfundabilă. Paznic la îngerii metaforei” este analizată tematica diversă a poeziilor selectate pentru două antologii ce reunesc versuri scrise şi publicate în peste treizeci de ani. Nicolae Dina consideră că „limbajul artistic, de la cel popular la cel neologic, de la cel uzual la argou şi jargon, precum şi gama extrem de diversificată de orientări estetice cultivate de Ştefan Vida Marinescu (…), atestă un poet autentic, cu o viziune proprie, un iubitor al metaforei (…)”
Capitolul „Dinamismul, luciditatea şi obiectivitatea spiritului critic – civic şi literar” evidenţiază, cu numeroase exemple, „capacitatea de analiză şi sinteză” a publicistului Ştefan Vida Marinescu. Sunt analizate aici intervenţii semnificative în gazetele proprii sau ale altora, reunite apoi în volume cum ar fi „Instanţa cititorului”, „Observator pe meridianul M” sau „Partea noastră de senin”. Ca un numitor comun, „îşi fac simţită prezenţa simţul civic, principiile morale, atitudinea de respingere, prin ironie şi sarcasm, a acelor comportamente care se abat de la Adevăr, Dreptate, Bine şi Frumos, ca valori etice fundamentale”.
“Vocaţia, dăruirea şi împlinirile unui profesor-publicist” este capitolul prin care sunt aduse în atenţie lucrările dascălului de vocaţie din Videle, privind reformarea sistemului românesc educaţional şi de învăţământ. De asemenea, sunt făcute în acest ultim capitol consideraţii pertinente legate de activitatea de „editor-fondator şi conducător de publicaţii”, opt reviste şi gazete probând spiritul întreprinzător şi neastîmpărul creator „marca” Ştefan Vida Marinescu.
Un interesant interviu „ne-convenţional” cu „omul-orchestră”, „referatele critice (2008-2016)”, ”marginaliile critice” şi o amplă „cronologie de menţiuni (ecouri) critice”, întregesc volumul semnat de Nicolae Dina. Prima impresie este că avem de-a face cu o carte a cărui lectură este una plăcută, relaxantă, atractivă şi deosebit de utilă cititorilor interesaţi de complexitatea activităţii lui Ştefan Vida Marinescu, profesorul cu două titluri ştiinţifice (în filologie şi în teatru) fiind aproape de pensionare de la liceul din oraşul Videle.
Nicolae Dina, absolvent al Facultăţii de limba şi literatura română a Universităţii Bucureşti, este colaborator la numeroase reviste şi publicaţii, dar şi autor al volumelor „Dascălul Ion Creangă”, „Caragiale, mereu viu” şi „Convorbiri (in) discrete”, ultima în colaborare cu scriitorul Constantin T.Ciubotaru de la Roşiorii de Vede.
ŞTEFAN STAN
SURSA: http://www.infotr.ro/
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..