NU SPUNE NICIODATĂ…
#AnnaNoraRotaru – autorNu spune niciodată, că-n viață totul este greu,
Că-i plină de obstacole, te temi cum să pășești !
Că, tot ce vezi în jur e fals, închipuire sau clișeu,
Jonglerii, iluziuni… nu știi cine-i sfânt sau fariseu,
Speranțele că ți-au secat și cui să te împărtășești,
Sătul fiind să te-amăgești !
Nu spune, că viața-i numa crunte ierni și toamne,
Că te macerează ploaia, se-nfing țurțurii în os !
Nu-i numai nedreptate, cineva să te condamne,
Nu-i numa durere, boli, puroi, lacrime în stamne,
Sărăcie, război și moarte, singur orbecăind fricos,
Prin sângele-nchegat, vâscos !
Nu spune că-s tristeți cărunte, negre dezamăgiri,
Născuți din oul șarpelui, existăm doar să stârpim !
Că, picioarele pe umeri ni le-am pus în pribegiri,
Cătând cojile speranței false oriunde și-amăgiri,
C-avuturile strânse geaba le-adunăm și risipim
Când viața cu clipe o cârpim !
Nu spune c-am pierdut lumina sfântă din priviri,
Așteptând să cadă secerea, apatic și neputincios !
Cu frunțile plecate, coborâte-n humă, ca martiri,
Ascultând când bate clopotul, corbii-n croncăniri
Și uliu-n rotocoale, cu ciocul de oțel și nemilos,
Să ne țintească stârvul găunos !
Doamne, spune că viața asta nu-i doar o necroză,
Fă un miracol, ca ochii noștri în zare să privească !
Să-i deschidem cât mai larg, într-o altă lume, roză,
Ștergând răul și urâtul, să tindem spre apoteoză !
Miluiește-ne pe noi, ca suflet, trup să nu bolească,
Liber să poată să trăiască !
Cu mâinile tremurânde ne înălțăm spre înaltul cer,
De-i întinde Mâna, de-ndată ne vom ridica de jos !
Cu credință Te-om urma, chiar de-o fi prin foc și ger,
Învață-ne cum Omul să fie bun și iubitor și grănicer
Al Grădinii dăruite, Pământul ăsta așa sfânt și prețios,
Plin de lumina Ta și de frumos !
_______________ NORA _______________
versuri din vol. __ „ Pe tărâmuri neumblate”__



