Orbecăind prin primăvară
Prin vântul cu brațe de șarpe, mă-ntind, mă nasc, e-nviere,
Unde salcâmii își scutură ochii în rouă de ceară stingheră.
Pământul se scurge sub pași, ca un câine bolnav de tăcere,
Iar timpul îndoaie genunchii cu limbile verzi de tristă himeră.
Pământul fragil, ca o cană de lut, se-nvârte-n imens univers,
Se sprijină-n vârfuri de plopi, în coapsele Evei, mitul genezei.
Lumina și umbra se joacă pe case, se-ntinde în jocul dispers,
Lăsând anotimpul să umble desculț, ca fluturi orbeți ai livezii.
Pădurea îmi suflă un cânt voluptos pe coapse de râu, fremătând,
Salcâmii se-nclină ca sclave, dansând cu gleznele rupte de lună.
Tinere flori, dansând pe sub ploi, își destramă veșmântul imund,
Sorbind din noroiul aprins, cântat de o ciocârlie aiurea, nebună.
Femeia din ramuri mă strigă pe nume, uitată-n oglinda ei simplă,
Părul de frunze, miros de reavăn, pielea sculptată în lemn de gutui.
Se-mbracă-n miresme de vânt, se ornează cu flori peste tâmplă,
Eu sunt orbul din vise, ce umblă pe drumuri bătute, că nu-s ale lui.
Pe câmpuri, copacii sunt ierburi, iar ierburi crescute sunt păsări,
Sub mări înecate în nouri, valuri se zbat, pescărușii îngheață pe cer.
Pământul se schimbă, mă soarbe, mă-mpinge, m-aruncă în zări,
Eu sunt primăvara bolnavă, ieșită din iarnă, rănită în suflet de ger.
Că iarăși am fost răstignită sub stele ce ard numai noaptea, absurd,
Mă zbat ca o umbră albastră, într-un trup de lumină trecută.
Sau poate un înger uitat de demult, sau poate un fluture surd,
Ce-și caută somnul de aur în gura de vânt din înalt nevăzută.
Mă strâng între vise, mă rup între lumi, mă destram în uitare,
Orbecăind printre muguri, ce strig disperată prin ziua nebună.
Îmi cresc rădăcini printre coaste, mă nasc și dispar într-o zare,
Eu, cel fără de chip, de glas, de lume… sunt cu ea, primăvara de mână.
19 03 2025
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..