Și în toamna aceasta, ca-n fiecare toamnă, de ceva vreme, părintele protopop CONSTANTIN și-a adunat o mână de creștini și inspirat de un octombrie blând și luminos, a pornit în călătorie spre inima Moldovei, cu sufletul tânăr și entuziast. Pelerinajul e un traseu spiritual, ce te învață să mai urci o treaptă spre îndumnezeire…
Ca să ajungem la Iași, a trebuit să facem popas la Mănăstirea HADÂMBU, unde am învațat si experimentat lecția ieșirii din zona de confort. Participand la slujba de dimineată, împreuna cu câțiva călugari harnici si entuziaști, ni s-a topit toată oboseala acumulată in timpul săptămânii.
La Iași era o atmosferă de sărbătoare. Aranjamente florale si buchete de crizanteme cu parfum de toamnă românească iți zâmbeau la tot pasul. Soarele aurise frunzele copacilor și ne imbujorase obrajii cu bucuria sa.
Sf.PARASCHEVA cu energia indumnezeita ne scălda sufletele în lumină. Și parcă timpul se comprimase de tot…Cele două ore, cât am așteptat în mulțime să intrăm în Catedrală, ni s-au părut minute.
Și uite-așa am învațat și lecția răbdării : în așteptare și grijă față de aproapele nostru de orice vârstă.
Călătoria noastră a continuat în ținutul Neamțului. Ne-am recules și ne-am rugat la mormântul părintelui CLEOPA, de la Mănăstirea SIHĂSTRIA. Parca-i auzeam vorbele de duh, cu care ne binecuvanta altă dată:,,Manca-v-ar Raiul, să vă mănânce!”
Seara am ajuns la Mănăstirea BOROAIA Și am dormit în preajma părintelui ILARION ARGATU. Aici am participat si la slujba de seară și la slujba de duminică împreună cu măicuțele locului.
Cuvântul părintelui ILARION ARGATU, viu si ferm,până și dincolo de moarte, ne-a învațat lecția supunerii: nici o femeie nu intră în biserică neacoperită pe cap și îmbracată în pantaloni. Toate argumentele de emancipare a femeii, de civilizație și progres, toate cârtelile pe această temă au căzut.
Ultimul popas a fost la Mănăstirea NECHIT, unde am învațat lecția iubirii de la maica stareță, pe fața căreia juca lumina si pacea LUI IISUS. În ochii ei se oglindea cerul fără nori.Îmbrățișarea si strângerea mâinii, glasul ei ,erau precum mângâierea Sf. FECIOARE.
Călcam pe covorul de frunze, scăldându-ne chipul în lumina caldă, a soarelui de octombrie și gândul îmbracat în sfintele energii ne purta a bucurie și a binecuvântare.
Ne-am întors acasă cu pace și liniște,cu sufletul plin de o bucurie ușoară,luminoasă.
Mulțumim cu recunoștință DOMNULUI și părintelui CONSTANTIN pentru minunata călătorie!
Vă doresc să trăiți astfel de moment,oameni dragi! Bucurie și binecuvântare!
Referinţă Bibliografică |