PESTE UCISE VISE, IZVOARE PURPURII… – dedicată victimelor războaielor, orfanilor copii, oriunde au fost, sunt și vor fi…
#AnnaNoraRotaru – autor
Miros de moarte-i-n juru-mi, sânge închegat, fum de pirită,
Ochii-mi nu-ndrăznesc să îi deschid, de groază și de frică…
Neclintită-s, cu faț-ascunsă în țărână, respir colbul împietrită,
Sub alte trupuri nemișcate, de cald înc-al lor sânge-acoperită,
De-abia trăgând suflarea, inima se zbate, cât purice de mică,
Neștiind de-s printre vii sau morți, la o adică…
Astup urechile, urlet să nu mai aud, geamăt, răpăit de arme,
Rugându-mă să înceteze ploile de gloanțe și ghiulele de tun…
S-așterne mantia Morții astupând gurile, vaietele din larme,
Încet vazduhu-ncremenește-n ghearele ei lungi și-adoarme,
Odată c-ultimul horcăit al agoniei, din vieți sărmane ce apun,
Din neînsuflețite trupuri, ce-n lut se descompun…
Mă târăsc încet, c-unghiile-nfipte în pământ de sânge reavăn…
Mâini, picioare, zdrențele de carne, la o parte împingând…
E ce-a rămas din frați, surori, din trupul mamei mele, țeapăn,
Acea ființă dragă, ce-n poală ne strângea, cu cânt de leagăn
Și, ura mă cuprinde, să mă răzbun, cu mânuțele-mi frângând,
Pe-ăști haini, ce se hrănesc cu sânge ucigând…
Printre mormane de molozuri zăresc și trupul tatei, nemișcat,
Goliți ochii de viață, holbați spre cer, de gloanțe burta găurită…
Mă-ntreb: copii ai cărui Zeu suntem, aprig, așa neînduplecat ?
Ce păcate săvârșit-am, că ne-a osândit și crud ne-a judecat,
De pace parte să n-avem, trăind cu frica-n piepturi cuibărită,
Prin miasmele de carne arsă, de moarte și pirită ?
Încolo, văd cum soldații cu bocancii zgâlțâie morții… ucigașii…
Nici muriți nu-i lasă-n pace, ghiontindu-i cu întinse carabine…
Cea din urmă lovitură vrând să dea, cea de grație, vrăjmașii,
Să nu scape unul de-a binelea ucis, Morții tribut plătind, lașii,
La rând luând pe fiecare-n mormane de trupuri, gropi, ruine,
Cuceritorii, cu inimile de piatră și suflete haine…
Deodată, simt bocancu-n coastă, la tâmplă o țeavă de pușcă…
În aer, ca pe-o zdreanță, o mână dură mă ridică în picioare…
Văd ochii dușmănoși, sfredelitori, de suflet cum mă mușcă,
Degetu-apasă ușor trăgaciul… un gând ultim, că mă împușcă
Și, simțind speranța-n mine cum pâlpâie, se stinge, moare,
Privind în ochii lui, întreb: „copii tu n-ai ? Pe tine nu te doare,
La gândul că, poate-un altul, fără mil-ar vrea să îi omoare” ?
A lăcrimat… și-n țeava puștii eu i-am pus o floare…
___________________ NORA __________________
versuri din vol __ „Gânduri pe malurile tăcerii” __
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..