Plângi, mamă, adeseori, dup-adormiții
Ce te-au lăsat, aici, ani mulți în a lor urmă,
Dar nu gândești că Domnu-n loc ți-a dat
Vlăstare tinere, tristețea de ți-o curmă.

Plângi, mamă, că simți, puterile te lasă
Și de folos, de vrei, chiar nu poți să mai fii,
Te duci cu gândul în anii tinereții
Când le făceai pe toate pentru ai tăi copii.

Acum, ajunsă în anii ai senectuții,
Când vezi în juru-ți ce multe treburi sunt,
Te tot frămânți și n-ai stare de bine
Un lucru de nu faci, oricât e de mărunt.

Plângi, mamă, când vezi așa risipă-n lume
Și-n țara-n care, cu mult în urmă, te-ai născut,
Atâta ai muncit, și toți strămoșii noștri
Luptat-au în războaie, făcându-și pieptul scut…

Unde mai este astăzi demnitatea,
Patriotismul, iubirea pentru țară?
Demult au dispărut din inimi de români,
Și ce e azi n-a fost odinioară.

Plângi, mamă, gândind la strănepoții
Ce-ți sunt departe, prin țară și afară,
Ai vrea ca să-i mai vezi, cât se mai poate,
Pe om singuratatea îl omoară.

Dar înțelege, mamă, că în vârtejul vieții,
Azi, omenirea joacă așa cum i se cântă…
Oculta mondială, ce nu-i de ieri, de azi,
Conduce guverne, și asta ne-nspăimântă.

Plângi, mamă, dar mult vor plânge aceia
Rămași în urma ta mai mult pe acest pământ,
Când tăvălugul globalismului tenace
Nimic n-o să mai lase din tot ce a fost sfânt.

Ascultă, Doamne, cum plânge biata mamă,
Și dă urmașilor-urmașilor din urmă
O șansă-n grozăvia resetării mondiale,
Să nu ajungă, în final, o biată turmă!

8 sept. 2022, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor

by

Referinţă Bibliografică

PLÂNGI, MAMĂ…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 septembrie 2022