TÂNGUIREA UNEI CRUCI

Autor: Lhana ROMA-NOVA

În aceste clipe sfinte, patimi pentru săptămână,
Iisus Domnul se pogoară

printre oamenii smeriţi…
Sufletul,

le uşurează

când îi ţine strâns de mână, când le-arată Calea Dreaptă,

nu-i mai lasă rătăciţi.

Doamne,noi, Te-am aşteptat!

Ieri,

în spicele de grâu…

Te-om fi căutat amarnic printre gânduri înfricate,
desculţi prin nisipul mării sau în valuri reci de râu,
de nu ştim afla Păstorul

Ce ne cară El în spate?!

N-avem ochi pentru Acela Ce-i Stăpân pe-acest pământ
şi îngrijeşte turma oarbă

din sorgintea-i milenară
căci

iubirea pentru Dânsul

s-a pierdut mereu în vânt…
Cât mai poate fi iertată vina noastră cea plenară?

Ştim că suntem vinovaţi pentru tot ce-i omenesc…
Pentru ură, necredinţă, furt, minciună, nepăsare,
pentru frică, lene, moarte

şi păcatul strămoşesc,
dar

în Săptămâna Mare,

Te rugăm, ne dă… iertare!

Dă o ultimă speranţă crucilor ce ştiu să plângă

aşteptându-şi mântuirea…

Să le fie strai ceresc!
Vezi? Din ochi nu le cad lacrimi!

Sânge …

a început să curgă!
Doar aşa Te răsplătesc!

Neputinţa ăstor cruci e canon suprem, pedeapsă
pentru care îşi bat în suflet

cuie grele, răni urâte
iar

pe cel mai ascuţit

l-au înfipt adânc în coapsă…

Să-Ţi arate că le dor ale Tale suferinţe din iubire izvorâte!

Fă o ultimă încercare pentru neamul omenesc!
Ia dureri, păcate, vină,

clipele de fericire,
dă-le foc la colţ de lume

(unde ei Te prigonesc)…

Al lor vis îl fă credinţă, şi iubire,

înveşnicire!

Să renască din cenuşa morţilor ce-i sunt părinţi,
să recapete speranţa nemuririi, a învierii…

Ştii, Tu, bine!
Fă păcatul omenirii

un crin alb

în mâini de sfinţi…
Pune în orice cruce vie Adevărul Pur din Tine!

(10.04.2014)

by

Referinţă Bibliografică

Poem dedicat sărbătorii creștine din data de 14 septembrie – Înălțarea Sfintei Cruci/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 13 septembrie 2019